Iacob Ionașcu

Iacob Ionașcu (n. 14 noiembrie 1926, București, România – d. 2 ianuarie 2004, București, România) a fost un profesor universitar și diplomat român. A îndeplinit funcții diplomatice de prim rang în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al mai multor misiuni bilaterale, reprezentând România în Liban, Kuweit, Regatul Hasemit al Iordaniei, Italia și Malta. Iacob Ionașcu a fost membru al Partidului Comunist din România din 1956. Primii ani și educație

Cel mai mare dintre cei patru copii ai lui Mihail și Silvia Ionașcu, s-a născut la București, într-o familie cu origini năsăudene (după tată) și făgărășene (după mamă).

A urmat cursurile școlii primare și liceul la Școala Comercială „Nicolae Kretzulescu" din București.

Cadru didactic universitar

În 1950 a absolvit Institutul de Științe Economice din București, iar în 1955 a obținut titlul de Doctor în științe economice.

La numai 29 de ani, în 1955, a devenit conferențiar universitar la Catedra de Merceologie a Facultății de Comerț din ASE (denumit la acea vreme ISEP), unde a fost titularul cursurilor Merceologia produselor textile și Bazele Merceologiei. A publicat cursuri universitare în mai multe ediții, precum și numeroase studii de cercetare fundamentală și aplicativă.

Revenirea la ASE (1977–2004)

În 1977, în urma îndepărtării sale din Ministerul Afacerilor Externe, a revenit la ASE, la Catedra de Merceologie, devenind profesor universitar și continuându-și activitatea didactică până în 2004, anul decesului.

În 1984 a făcut parte, alături de alți profesori universitari de prestigiu (Iosif Ionescu Muscel, Ion Atanase, Petre Băetoniu, Dumitru Dima, Alexandru Jarii, Viorel Vasile Petrescu și Alexandru Redeș), din echipa premiată cu Premiul I de Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie – Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, la Expoziția Națională de Invenții, pentru: «Procedee și instalație pentru recuperarea și valorificarea superioară a materialelor fibroase din apele uzate».Amfiteatru Economic – Articol de referință, p. 3.

A înscris personal Catedra de Merceologie la Asociația Internațională de Știința Mărfurilor (IGWT – Internationale Gesellschaft für Warenkunde und Technologie).IGWT – Site oficial; Rețeaua internațională de știința mărfurilor.

În 1991 a publicat, împreună cu profesorii P. Băetoniu și D. Dima, lucrarea academică de referință în domeniul merceologiei și managementului calității: Elemente de teoria și strategia calității mărfurilor, vol. 2, Academia de Studii Economice, București, 1991.

În 2015, numele său a fost menționat în rândul profesorilor de renume în lucrarea „Centenar ASE – Memorii și Documente", coordonată de Pavel Năstase și Răzvan Zaharia, Editura ASE, București.Centenar ASE – Memorii și Documente, p. 155.

Cariera diplomatică

Intrarea în Ministerul Afacerilor Externe

În 1958 a intrat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cu puțin timp înainte de preluarea conducerii ministerului de către Corneliu Mănescu.

Reprezentant permanent a.i. la Geneva (1959–1963)

În 1959 a avut prima misiune diplomatică la Geneva, în calitate de reprezentant permanent a.i. al României la Biroul Națiunilor Unite de la Geneva.

La Geneva a participat direct la conferințele și comisiile de lucru ale următoarelor organisme internaționale: Conferința ONU pentru Dezarmare Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC)Referință ECOSOC – Biblioteca Digitală ONU, p. 92. GATT Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa Organizația Internațională a Muncii Organizația Mondială a Sănătății (OMS) Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD)

Director în Ministerul Afacerilor Externe (1963–1966)

În perioada 1963–1966 a îndeplinit funcțiile de director adjunct și, ulterior, director al Direcției Relații Economice și al Organizațiilor Economice Internaționale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Ambasador în Liban, Kuweit și Iordania (1966–1969)

În 1966 a fost numit primul ambasador al României în Liban și, ulterior, cu acreditare cumulativă, în Kuweit și în Regatul Hasemit al Iordaniei. A deținut această funcție până în 1969, când i s-a încheiat mandatul.

Referință de presă: Steagul Roșu, Anul XXII, nr. 4.524 (6.003), 25 august 1967, p. 4, „Liban".

Ambasador în Italia și Malta (1969–1976)

În 1969 a fost numit ambasador al României în Italia și, ulterior, cu acreditare cumulativă, în Malta. A activat în această perioadă de mare deschidere a României față de Occident. Misiunea sa a durat până în 1976.

L-a succedat la post pe Cornel Burtică, iar la finalul mandatului a fost succedat de Ion Mărgineanu.

Reprezentant permanent pe lângă FAO

Pe parcursul misiunii sale diplomatice la Roma, a îndeplinit și funcția de reprezentant permanent al României pe lângă FAO. A fost ales vicepreședinte al sesiunii a XVII-a a Conferinței Generale a ONU pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Referință de presă: Ceahlăul, Anul VI, nr. 1.776 din 11 noiembrie 1973, p. 4, „Sesiunea conferinței generale F.A.O.".

Îndepărtarea din diplomație

Intrarea în dizgrația Elenei Ceaușescu a determinat ca, în 1976, să fie rechemat în țară, să i se retragă funcțiile politice și să fie exclus din MAE.

În decembrie 1977 i s-a deschis dosar de urmărire informativă pentru presupuse legături suspecte de contraspionaj. Referință: Magazin Istoric, noiembrie 2021, articol „Diplomați români în atenția securității (1964–1978)".

Acorduri bilaterale semnate

Iacob Ionașcu este semnatarul, în numele Guvernului României, al următoarelor acorduri bilaterale:

Primul Acord între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Malta privind colaborarea în domeniul turismului, din 28 mai 1976.

Primul Acord între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Italiene privind transporturile aeriene civile, în scopul înființării unor servicii aeriene regulate între România și Italia, din 19 decembrie 1975.

Distincții

Ordine și decorații românești

Ordinul Muncii clasa a III-a (1971)

Ordine și decorații străine

Cavaliere di Gran Croce dell'Ordine al Merito della Repubblica Italiana (OMRI), Decreto 21 maggio 1973, elenco N. 1517, Serie II.

Lucrări științifice

Co-autor

Bazele teoretice și metodologice ale merceologiei. Editura ASE, 1987. Merceologia produselor nealimentare: mărfuri textile și de pielărie. Note de curs. Editura ASE, 1981. Caiet de documentare selectivă: bazele teoretico-metodologice ale analizei microeconomice. Editura ASE, 1981. Lucrări practice și studii de caz la bazele teoretice și metodologice ale merceologiei. Editura ASE, 1982. Curs de merceologia produselor nealimentare: mărfuri textile și de pielărie. Pentru uzul studenților. Editura ASE, 1987. Dicționar de merceologie: terminologie generală. Editura ASE, 1996. Componenta estetică a produselor industriale textile, cerință modernă a calității în competitivitatea pe piață. Editura ASE, 1999. Elemente de teoria și strategia calității mărfurilor, vol. 2 (împreună cu P. Băetoniu și D. Dima). Academia de Studii Economice, București, 1991.

Ultimii ani și deces

În 1996 a suferit un accident vascular cerebral în urma căruia și-a pierdut parțial capacitatea de a scrie, de a produce cuvinte și de a înțelege limbajul vorbit, fiind diagnosticat cu afazie ca urmare a leziunilor cauzate de accidentul vascular cerebral.

În ciuda acestui diagnostic, cu o voință puternică și cu o rutină de studiu exersată în zeci de ani de profesorat, a reînceput să învețe scrierea literelor, petrecând ore întregi la birou, fără a reuși însă o recuperare completă până la sfârșitul vieții.

A murit în urma unui infarct miocardic, în a doua zi a anului 2004, la vârsta de 77 de ani. A fost înmormântat la data de 6 ianuarie 2004 la Cimitirul Andronache, elogiul funerar fiind susținut de academicianul Iulian Văcărel, prieten de familie.

Note

Bibliografie

nuar nr. 4/MMXIII, Societatea de Științe Istorice din România, Filiala Câmpina, 2013, p. 99–100. (online) Caiete Diplomatice, Anii IV–V, 2016–2017, nr. 4–5, ISSN 2392-618X, „Relațiile Culturale Româno–Italiene", p. 68. Pavel Năstase, Răzvan Zaharia (coord.), Centenar ASE – Memorii și Documente, Editura ASE, București, 2015, p. 155. (online) Steagul Roșu, Anul XXII, nr. 4.524 (6.003), 25 august 1967, p. 4. Ceahlăul, Anul VI, nr. 1.776, 11 noiembrie 1973, p. 4. Ciprian Nițulescu - Magazin Istoric, noiembrie 2021, „Diplomați români în atenția securității (1964–1978)". „Diplomați români în atenția securității (1964–1978)", în Magazin Istoric, noiembrie 2021. Ministerul Afacerilor Externe al României, Lista tratatelor bilaterale ale României; textele au fost publicate în Buletinul Oficial al R.S. România / Monitorul Oficial. Cataloagele Bibliotecii Naționale a României și ale bibliotecii Academiei de Studii Economice din București.

Legături externe

Referință ECOSOC – Biblioteca Digitală ONU (p. 92) Referință UNCTAD – Biblioteca Digitală ONU Sesiunea a XVII-a a Conferinței Generale FAO Arhiva Băncii Mondiale – dosar 1758071 Decorație OMRI – Quirinale.it Centenar ASE – Memorii și Documente IGWT – Asociația Internațională de Știința Mărfurilor

Categorie:Nașteri în 1926 Categorie:Decese în 2004 Categorie:Diplomați români Categorie:Ambasadori ai României în Italia Categorie:Ambasadori ai României în Liban Categorie:Ambasadori ai României în Iordania Categorie:Ambasadori ai României în Malta Categorie:Profesori universitari români Categorie:Academia de Studii Economice din București Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Bucureșteni