În Canada, „topfreedom” (libertatea de a umbla topless) a reprezentat, în principal, o încercare de a combate interpretarea legilor privind indecența, care considerau că sânii unei femei sunt indecenți și, prin urmare, expunerea lor în public constituie o infracțiune. În Columbia Britanică, aceasta este o problemă istorică ce datează din anii 1930 și din protestele publice împotriva stilului de viață materialist susținute de secta religioasă radicală a , ale căror credințe pacifiste au dus la exodul lor din Rusia către Canada la sfârșitul secolului al XIX-lea. Svobodniki au devenit celebri pentru nuditatea publică: în principal pentru marșurile lor în pielea goală și actele de incendiere comise, de asemenea, în stare de nuditate.
Legislația În Canada, legislația privind se regăsește în secțiunile 173 și 174 din . Totuși, ceea ce constituie un act indecent nu este definit și este deschis interpretării instanțelor.
În 1991, toplessul ca act indecent a fost contestat în Guelph, Ontario, de către Gwen Jacob, care și-a scos bluza și a fost acuzată de indecență. O parte a apărării sale a vizat dublul standard dintre bărbați și femei. Deși a fost condamnată, sentința a fost anulată de Curtea de Apel. Acest caz a stabilit că a fi topless nu este un act indecent în sensul Codului Penal. Totuși, nu a stabilit niciun drept constituțional la egalitate. Acest caz a dus ulterior la achitarea unor femei din Columbia Britanică și Saskatchewan care s-au confruntat cu acuzații similare. Deși fiecare provincie și teritoriu își rezervă dreptul de a interpreta legea după cum consideră, cazul din Ontario s-a dovedit influent. Deoarece problema nu a fost tranșată de , este încă posibil ca o femeie să fie condamnată în altă parte a Canadei. Cu toate acestea, interpretarea legii morale în Canada a devenit tot mai liberalizată.Valverde, Mariana (1999). "The Harms of Sex and the Risks of Breasts: Obscenity and Indecency in Canadian Law" . Social Legal Studies 1999; (8): 181.
Ontario Topfreedom este permisă în Ontario, stabilită prin precedentul cazului Gwen Jacob. Directorul executiv interimar al Licențelor și Standardelor Municipale a declarat că, deși „nu există o reglementare care să guverneze toplessul”, „este legal ca femeile să meargă topless pe străzile din Toronto”, conform unui articol din . El a adăugat că parcurile necesită îmbrăcăminte, cu excepția, de exemplu, a , unde îmbrăcămintea este opțională.
Gwen Jacob
Pe 19 iulie 1991, într-o zi toridă și umedă, Gwen Jacob, studentă la , a fost arestată după ce a mers topless pe o stradă din , după ce și-a scos cămașa când temperatura era de , fiind acuzată de conform secțiunii 173(1)(a) din Codul Penal. Poliția a declarat că a acționat în urma unei plângeri din partea unei femei supărate că unul dintre copiii ei a văzut-o pe Jacob topless.
Jacob a declarat că a făcut acest lucru deoarece bărbații o făceau și ea dorea să atragă atenția asupra dublului standard. A fost găsită vinovată și amendată cu 75 de dolari. În apărarea sa, ea a argumentat că sânii sunt doar țesut adipos. Găsind-o vinovată, judecătorul a declarat că sânii sunt „o parte a corpului feminin care este stimulatoare sexual pentru bărbați atât prin vedere, cât și prin atingere” și, prin urmare, nu ar trebui expuși.R. v. Jacob, Ontario Court (Prov. Div.), January 17, 1992. Ea a făcut apel, dar apelul i-a fost respins de Curtea din Ontario (Divizia Generală), ulterior făcând apel la Curtea de Apel din Ontario.DeLonghi, G. "Court hears Jacob's indecency appeal", The Guelph Tribune, June 24, 1992, p.3
Între timp, protestele împotriva arestării și condamnării lui Jacob au dus la acuzații suplimentare împotriva altora, în special R. v. ArnoldR. v. Arnold, Ontario Court (Prov. Div.), February 25, 1993 o.j. 471, dar în acest caz judecătorul McGowan a aplicat testul standardului comunitar de toleranță, urmând cazul , declarând că acțiunea de a fi topless nu a provocat niciun rău și, astfel, nu a depășit standardele comunitare de toleranță. Ea a comentat: „Fără îndoială, majoritatea femeilor nu s-ar angaja în acest comportament, deoarece există multe care cred că un astfel de comportament este de prost gust și nu servește cauzei femeilor. Tot fără îndoială, există bărbați astăzi care nu pot percepe sânii femeii în niciun alt context decât cel sexual. Este important să reafirmăm că testul standardelor canadiene de toleranță nu se bazează pe aceste atitudini pentru formularea sa. Nu am nicio îndoială că, dincolo de opiniile lor personale despre acest comportament, majoritatea canadienilor ar concluziona că nu este dincolo de nivelul lor de toleranță.”
Jacob a fost achitată pe 9 decembrie 1996 de către pe baza faptului că actul de a fi topless nu este în sine un act sexual sau indecent. Curtea a susținut că „nu a existat nimic degradant sau dezumanizant în ceea ce a făcut reclamanta. Amploarea activității sale a fost limitată și a fost în întregime non-comercială. Nimeni care a fost ofensat nu a fost forțat să continue să se uite la ea” și că „standardul comunitar de toleranță, atunci când sunt luate în considerare toate circumstanțele relevante”, nu a fost depășit. Deși Jacob a pretins că are un drept constituțional, curtea nu a abordat acest aspect.
a decis să nu facă apel la , astfel că aceasta a rămas interpretarea predominantă a Codului Penal în Ontario. De atunci, hotărârea judecătorească a fost testată și susținută de mai multe ori. R. v. Jacob a fost citat în decizii similare în alte provincii și de către Curtea Supremă a Canadei în și este predat în cursurile de drept penal.
Decizia Guvernului din Ontario de a nu face apel la Curtea Supremă s-a bazat pe probabilitatea ca instanța să nu acorde permisiunea (leave to appeal). Acest lucru a provocat o preocupare publică considerabilă și tentative ale municipalităților de a preveni legea prin adoptarea unor reglementări mai restrictive (Conferința Uniformă de Drept a Canadei 1999). Guvernul din Ontario a contactat Guvernul Federal cu privire la modificarea legii pentru a face astfel de acțiuni clar ilegale.Scrisoare de la Charles Harnick către Allan Rock, datată 10 februarie 1997. Acest lucru nu a fost urmărit.
Deși testul standardelor comunitare nu este o parte imuabilă a jurisdicției privind indecența, toleranța comunitară este probabil determinată parțial de gradul în care publicul este expus la „top freedom” în mod regulat. Victoria lui Jacob este acum sărbătorită anual în Guelph.
Anul 2011 a marcat a 20-a aniversare a plimbării lui Gwen Jacob, iar pentru a sărbători, unii studenți au recreat-o.
Alte cazuri O altă distincție importantă este dacă natura actului este comercială sau nu. În cazul Jacob, instanța a subliniat că nu a fost. În schimb, în , Gowan, o lucrătoare sexuală, sub impresia că expunerea sânilor este acum legală, a la o intersecție, a făcut gesturi spre sânii ei și a strigat: „Vrei să facem sex?”. Ea a fost în consecință acuzată și condamnată pentru comiterea unui act indecent, în baza aceleiași secțiuni ca în Jacob, 173 (1) (a).R v. Gowan [March 3, 1998] Doc. Ottawa 97-20544 (Ontario Court of Justice, Provincial Division).
În 2015, și surorile sale Tameera, Nadia și Alysha Mohamed, au fost oprite de poliție în Kitchener pentru că mergeau cu bicicleta topless. Muziciana și activista a depus o plângere la . Ulterior, au organizat un miting în Waterloo Town Square, numit „Bare With Us”, pentru a educa publicul despre dreptul de a merge topless, cu apariția lui Gwen Jacob.
Parcuri și facilități publice În ciuda acestui fapt, femeile s-au confruntat în continuare cu discriminarea în facilitățile publice. În 1997, Fatima Pereira Henson a fost acuzată de încălcarea proprietății pentru că a înotat topless în , dar acuzațiile au fost retrase. Ea a fost apoi acuzată din nou, caz retras de procuratură, așa că orașul a inițiat propria urmărire penală. Deși și aceasta a fost retrasă, a fost adoptată o reglementare care interzicea înotul topless. În cele din urmă, eforturile ei au dus la o nouă reglementare care permite înotul topless.
În Toronto, în 2011, unui miting „Go Topless Day” i s-a refuzat autorizația de a se aduna într-un parc, așa că au mărșăluit pe străzi cu escortă polițienească.
Columbia Britanică În anul 2000, un caz similar cu al lui Jacob a dus la achitare. Linda Meyer, o activistă „topfree” inspirată de cazul Gwen Jacob, a apărut în mai multe locuri publice topless. O reglementare în municipalitatea stipula: „Femeile cu vârsta peste 8 ani își vor acoperi complet toate porțiunile mameloanelor și areolelor cu îmbrăcăminte opacă”. La 1 iulie 1997, Linda Meyer a mers la piscina publică purtând partea de jos a bikiniurilor. Unii părinți s-au plâns și ea a fost acuzată, dar judecătorul în acest caz (Justițiarul Holmes) a anulat reglementarea declarând, inter alia:
În 2008, Vancouver, Columbia Britanică, a fost locația World Naked Bike Ride.
Alberta În iunie 2022, site-ul web de recreere al orașului Edmonton și-a actualizat liniile directoare privind îmbrăcămintea de înot pentru a spune: „Toți clienții au voie să meargă topless în piscinele operate de oraș dacă doresc”; modificarea nu a fost anunțată public. Modificarea a atras atenția presei abia în februarie 2023, iar site-ul și-a schimbat de atunci liniile directoare din nou pentru a spune: „Toți clienții trebuie să poarte partea de jos a costumului de baie, topul este la alegerea clientului. Această directivă privind ținuta de înot asigură că piscinele orașului Edmonton sunt aliniate cu Legea Drepturilor Omului din Alberta, care nu permite discriminarea bazată pe sex, identitate de gen sau expresie de gen.”
De asemenea, în februarie 2023, orașul Calgary a emis o declarație pregătită în care se preciza: „În aliniere cu legislația privind Drepturile Omului și angajamentul nostru față de incluziune, Orașul Calgary nu ar limita alegerea unei persoane de a înota topless în piscinele operate de oraș.”
Saskatchewan În 1997, o femeie de 64 de ani, Evangeline Godron, și Kathleen Rice au făcut plajă topless într-un parc din Regina și au fost acuzate pentru acest lucru. Pe 22 iulie, un judecător în Curtea Provincială a decis că comportamentul lor nu a încălcat standardele comunitare. Totuși, ea și alte femei au înotat apoi într-o piscină fără sutien. Din nou, părinții s-au plâns. Godron a fost arestată pentru agresiune deoarece a refuzat să părăsească piscina când i s-a cerut. Deși a făcut apel, nu a avut succes. Cazul a fost apelat la Curtea Supremă a Canadei, care a refuzat să îl audieze. Totuși, aceasta a fost o chestiune de agresiune, nu de indecență.
Opinia publică Un sondaj din 1992 a arătat că 62% dintre canadieni s-au opus ca femeile să aibă libertatea topless, femeile fiind mai predispuse să se opună.Gallup Canada 1992. More men than women back topless, right. Toronto Star Un sondaj mai detaliat a fost realizat în 1998,Compas polling 1998. Modern life survey of the Canadian adult population și o analiză detaliată a fost publicată de Fischtein și colegii în 2005 (Fischtein et al. 2005). Aceasta a arătat că contextul este important; de exemplu, 72% s-au opus toplessului permis pe o stradă a orașului, 62% în parcuri și 48% pe plaje. În toate cazurile, femeile au fost mai opuse toplessului.
Organizații
Federația Canadiană a Naturiștilor (FCN) este o organizație nonprofit susținută de membri, dedicată promovării unei mai bune înțelegeri, acceptări și aprecieri a naturismului ca mod de viață în întreaga Canadă. Are afilieri cu cluburi și organizații naturiste/nudiste canadiene. FCN are un fond juridic desemnat să ajute la apărarea persoanelor acuzate de nuditate.
FCN și Fédération québécoise de naturisme (FQN) împart calitatea de membru canadian în Federația Naturistă Internațională (INF), care are sediul mondial în Horsching, Austria.
Asociația pentru Drepturi Egale Topfree