În Al Treilea Reich, femeile erau în mare parte excluse din viața politică a statului, conform doctrinei abordate de Partidul Nazist, în care se spune că femeia nu ar trebui să facă parte din partid, a unei ramuri executive a partidului, sau a vreunui comitet administrativ. Însă, un anumit număr de femei s-au alăturat cu succes partidului și au participat activ în politică.

thumb|Fotografie de propagandă a femeii naziste ideale (mamă, două fiice și fiu îmbrăcați în uniforma Tineretului Hitlerian)

Naziștii aveau intenția ca în primul rând, femeile să le joace rolul de soții și mame fidele, excluzându-le din toate pozițiile în care era necesară luarea decizilor.Stephenson (2001.). Women in Nazi Germany, pag. 16. Modelul nazist nu includea o carieră personală, ci creșterea copiilor și întreținerea gospodăriei. Femeile ce s-au alăturat cu succes Partidului Nazist și-au constituit o aripă feminină în cadrul partidului, numită Bund Deutscher Mädel (Liga Național-Socialistă a Femeilor).Stephenson (2001.). Women in Nazi Germany, pp. 17-20.

Majoritatea restricțiilor au fost ridicate după începerea războiului, deoarece Hitler avea nevoie de o forță suplimentară de muncă. Cele mai faimoase femei din perioada nazistă au fost Magda Goebbels, Leni Riefenstahl, Hanna Reitsch și altele.

Femeile au jucat un rol important în perioada nazistă. Unele în lagărele de concentrare, iar altele ca asistente medicale pe câmpul de luptă. Unele femei au fost ucise în timpul război în încercarea lor de rezistență împotriva regimului (de exemplu: Libertas Schulze-Boysen, Sophie Scholl și altele).

Altitudinea față de femei (înainte de război)

Când Hitler a devenit cancelar, femeile și-au pierdut majoritatea drepturilor pe care le-au avut în cadrul regimurilor anterioare.Fabrice d'Almeida, La Vie mondaine sous le nazisme, 2008., capitolul "Naissance de la haute société nazie". Majoritatea alegătorilor lui Hitler erau bărbați, iar numărul femeilor ce au decis să susțină la alegeri Partidul Nazist era unul foarte mic.Richard F. Hamilton, Who voted for Hitler?, 2014.

Hitler a susținut un discurs în 1935, la un discurs a femeilor naziste unde a spus că:

Partidul Nazist a recurs în unele situații la utilizarea femeilor pentru a-și recruta soții sau partenerii în organizație, fiind înregistrate astfel de cazuri de-a lungul regimului.Sigmund (2000). Women of the Third Reich, pp. 8–9. Regimul de la Weimar a fost mult criticat de naziști, pentru că le acordase femeilor, aceleași drepturi ca și bărbații.

În 1937, Heinrich Himmler declara că:

Femeia ideală în sistemul nazist

Hitler credea că o femeie ideală trebuia să fie pură (din punct de vedere rasial) dar și puternică fizic. De asemenea, o femeie ideală trebuia să îndeplinească criteriile stabilite de împăratul german Wilhelm al II-lea (Copii, Bucătărie, Biserică) ().

Întrebat succint în 1934, la cum trebuie să se comporte o viitoare soție, Hermann Goering a declarat: „Ia o oală, un făraș și o mătură și căsătorește-te cu un bărbat”. Soția lui Joseph Goebbels, Magda Goebbels a declarat în 1933 că: „Femeile germane sunt excluse din trei profesii: armată (ca peste tot în lume), guvern și sistemul judiciar. Dacă o fată germană trebuie să aleagă între căsătorie și o carieră, ar trebui să se căsătorească întotdeauna, deoarece este cea mai bună opțiune pentru femei”.

Femeile din Al Treilea Reich nu aveau voie să se machieze și se aștepta ca acestea să mențină un anume nivel de modestie sau moderație. În 1933, aripa feminină a Frontului Muncii German a decis ca orice femeie care se machiază, care fumează în hoteluri, cafenele sau pe stradă să fie exclusă din organizație.Frankfurter Zeitung, 11. kolovoza, 1933., dostupan u knjižnici Wiener Library Clipping Collection

În timpul regimului, femeile erau tolerate în domenii precum muzica, meșteșugurile sau gimnastica. Exprimarea sexuală era interzisă (exceptând cazurile în care era în scop reproductiv). Femeile necăsătorite erau considerate antisociale. De asemenea, acestea erau încurajate să aibă mai mulți copii. Cele ce nășteau mai mult de patru copii primeau o distincție specială Crucea de Onoare a Mamei Germane ().

Disciplina strictă din perioada nazistă

În timpul regimului, educația fetelor nu era neglijată. Atât băieții cât și fetele au urmat aceleași programe de studiu și au dobândit aceleași fundamente de bază, atât în învățământul primar cât și în cel secundar. Însă, fetele nu puteau merge la universitate. În 1935, acestea erau nevoite să facă șase luni de muncă voluntară în cadrul organizației naziste a muncii (). Hitler declara în 1942 că toate școliile din Reich trebuiau să educe „băieții și fetele din toate clasele” și trebuiau să accepte „toți tinerii din Reich”.

Un manual școlar al vremii prescria toate lucrurile pe care fiecare fată trebuia să le știe și anume: data și locul nașterii Führerului, capacitatea de a-i povesti viața sau abilitatea de a povesti istoria mișcării naziste. De asemenea, erau necesare cunoștințe despre geografia Germaniei sau cunoașterea punctelor din Tratatul de la Versailles.

Femeilor li s-a cerut să evite relațiile amoroase sau căsătoriile cu non-arieni, astfel păstrând puritatea rasei ariene.The Jewish Question in Education „Conștientizarea rasială” a crescut în timpul războiului, naziștii acordând multă atenție acestui detaliu. Tinerele germane trebuiau să evite relațiile intime și sexuale cu muncitorii străini sau cu prizonierii de război. Femeile ce erau condamnate erau trimise în lagăre de concentrare.Robert Edwin Herzstein, The War That Hitler Won str. 212 ISBN|0-349-11679-2

Educația politică a femeilor se făcea prin intermediul unor școli speciale ce erau numite Napola (). O astfel de școală a fost inaugurată la Viena în 1939, iar trei ani mai târziu la Luxemburg. Astfel de instituții aveau rolul de a educa tinerele pentru a deveni membre ale filialelor feminine ale organizațiilor naziste.

Odată cu fondarea Ligii Național-Socialistă a Femeilor (Bund Deutscher Mädel), fetele învățau abilități diverse ce le calificau spre diferite locuri de muncă: curățenie, gătit, asistență socială etc. Fetele germane (cu vârste cuprinse între 15 și 20), se întâlneau de obicei miercurea în cadrul unor petreceri la domiciliu. Majoritatea subiectelor despre care se vorbea erau despre arta și cultura germană. O săptămână de vară era rezervată unei tabere de vară, fie în Germania, fie în străinătate. În această ligă erau recrutate fete cu vârste de peste 15 ani. La 31 decembrie 1932, organizația avea peste 109.320 de membre, iar în 1938, peste 2 milioane. Organizația era o filială a partidului, iar cele 2 milioane de membre ale sale reprezentau 40% din totalul membrilor acestuia. În tot acest timp, organizația a fost condusă Gertrud Scholtz-Klink. El le numea pe toate membrele (femeile și fetele) „fiicele mele”.

Condițiile femeilor ce aparțineau minorităților

Femeile de origine evreiască sau romă se confruntau adesea cu discriminări, deportări sau în unele cazuri exterminări. În multele lagăre de concentrare deschise de naziști existau diferite locuri speciale pentru femei (în special la Auschwitz și la Bergen-Belsen). Lagărul de concentrare de la Ravensbrück deschis în 1939, era exclusiv pentru femei. Acest lagăr a numărat în 1945 100.000 de prizoniere. Primul lagăr de concentrare pentru femei a fost deschis în 1939 la Mornigen, dar a fost mutat în 1938 la Lichtenburg. În lagărele de concentrare, femeile erau adesea considerate mai slabe decât bărbații, fiind trimise mai repede în camerele de gazare. Unele femei erau la experimente medicale. Chaika Grossman este printre singurele femei care au ales calea rezistenței, participând la revoltele din ghetourile Poloniei ocupate, mai exact în orașul Białystok, organizate în noaptea de 15 spre 16 august 1945.

Rezistența femeilor în timpul nazismului

În timp ce unii s-au alăturat Rezistenței forțați de amenințarea deportării și a exterminării pe motive rasiale, alții au făcut-o din dorința de a combate regimul nazist german. Femeile reprezentau circa 15% din mișcare. Monique Moser-Verrey nota la un moment dat că:

În 1933, studenta comunistă Liselotte Herrmann a protestat împotriva ascensiunii lui Hitler ca și cancelar, reușind să obțină și informații despre reînarmarea Germaniei. A fost arestată în 1935, condamnată la moarte doi ani mai târziu și executată în 1938.

Freya von Moltke, Mildred Harnack-Fish și Libertas Schulze-Boysen au fost printre femeile ce au participat la grupurile de rezistență Cercul Kreisau (Kreisauer Kreis) și Orchestra Roșie (Rote Kapelle). Ultimele două femei au fost executate. Sophie Scholl făcea parte din Trandafirul Alb (Weiße Rose) și a fost executată pe 22 februarie 1943 împreună cu fratele ei Hans Scholl și de Christoph Probst, deoarece au refuzat să distribuie pliante.

Maria Terwiel a contribuit la răspândirea faimoaselor predici de condamnare a mișcării naziste ținute de Clemens von Galen, episcopul de Münster, precum și la ajutarea evreilor să fugă în străinătate. Ea a fost executată pe 5 august 1943.

Femeile au contribuit la rezistența împotriva regimului nazist și din străinătate: Dora Schaul, o comunistă care părăsise Germania în 1934 și care fusese implicată din iulie 1942 în rețele clandestine, Deutsch Arbeit (Muncă Germană) și Deutsche-Feldpost (Țara mea rurală germană), de la Școala de Sănătate Militară din Lyon sau Hilde Meisel care a încercat în 1933 să intensifice opinia publică britanică împotriva regimului nazist. Ea s-a întors în Germania în timpul războiului, dar a fost executată la o curbă a drumului.

Puțin peste jumătate dintre „Drepții între popoare” recunoscuți de Yad Vashem sunt femei. Deși multe dintre ele au acționat în cooperare cu alți membri ai familiei, unele dintre aceste femei curajoase au fost inițiatoarele salvării și au acționat independent pentru a salva evrei.

Femeile proeminente ale Germaniei naziste

Note

Vezi și Liga Fetelor Germane

Lectură suplimentară Stephenson, Jill. The Nazi Organisation of Women (1981.) Stephenson, Jill. Women in Nazi Germany (2001.) PDF de pe www.erudit.org

Legături externe Revista Life, Al Doilea Război Mondial: Femeile Reichului, Galerie foto

Categorie: Nazism Categorie: Germania nazistă