Gardanne este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur. Aceasta face parte din ținutul Aix, în cadrul metropolei Aix-Marseille-Provence.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Situată la 15 km sud de Aix-en-Provence și la 25 km nord de Marsilia, Gardanne reprezintă inima geografică, administrativă și istorică a bazinului minier din Provence. Teritoriul său este format din podișuri mici, dispuse în trepte, separate de un afluent de pe malul stâng al râului Arc, numit Luynes, căruia localnicii îi spun Saint-Pierre.
Comune limitrofe
Climă Au fost realizate mai multe studii pentru a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și de numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială de colectare a datelor și de perioada de referință. Astfel, în anul 2010, clima comunei era de tip mediteranean pur, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, utilizarea terenurilor etc.) și pe date care acoperă perioada 1971–2000. În anul 2020, clima predominantă este clasificată drept Csa, conform clasificării Köppen-Geiger pentru perioada 1988–2017, mai exact o climă temperată cu vară caldă și uscată. De asemenea, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unei clime mediteraneene și se încadrează în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon; aceasta este caracterizată prin pluviometrie scăzută vara, o insolație foarte bună (2 600 h/an), o vară caldă (21,5 °C), aer foarte uscat vara și uscat în toate anotimpurile, vânturi puternice (frecvență de 40 până la 50% de vânturi > 5 m/s) și puține episoade de ceață. În plus, aceasta se află în zona H3 în ceea ce privește reglementarea de mediu din 2020 pentru construcțiile noi.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 13,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 3,1 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 613 mm, cu 6,2 zile de precipitații în ianuarie și 1,8 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Mimet la 5 km distanță în linie dreaptă, este de 13,3 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 725,2 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Gardanne este clasificată ca zonă de centură urbană, conform noii grile comunale de densitate cu 7 niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Marsilia–Aix-en-Provence, o aglomerație interdepartamentală din care face parte ca o comună de suburbie. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Marsiliei – Aix-en-Provence, din care este o comună a coroanei. Această zonă, care reunește 115 comune, este clasificată în categoria zonelor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (în afara Parisului).
Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor (Corine Land Cover - CLC), este marcată de ponderea ridicată a pădurilor și a mediilor semi-naturale (44,3% în 2018), în ușoară scădere față de anul 1990 (45,3%). Repartizarea detaliată în anul 2018 este următoarea: păduri (34,7%), zone agricole eterogene (23,3%), zone urbanizate (19,9%), zone industriale sau comerciale și rețele de transport (10,2%), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (8,2%), mine, depozite de deșeuri și șantiere (2,2%), spații deschise, fără vegetație sau cu vegetație puțină (1,4%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
Căi de comunicație și transport Rețeaua rutieră Orașul este situat în inima nodului rutier din sud-estul Franței. Autostrăzile sunt accesibile în câteva minute prin drumurile departamentale D 7 și D 6: A51 (Marsilia – Aix-en-Provence – Gap); A8 (Nisa – Aix-en-Provence); A7 (Marsilia – Avignon – Lyon); A52-A50 (Aix-en-Provence – Aubagne – Toulon); A55 (Marsilia – Montpellier).
Marsilia este la 20 de minute, Aix-en-Provence la mai puțin de un sfert de oră, aeroportul Marseille Provence la 25 de minute, iar la 20 de minute. Gardanne este, de asemenea, conectată prin calea ferată (SNCF) cu gara Marsilia-Saint-Charles, precum și cu cea din Aix-en-Provence.
Toponimie Gart Ana: gart, cuvânt de origine germanică, moștenit de la franci și de la Carol cel Mare, care înseamnă „grădină”, și ana, provenit din latină, însemnând „mlaștină” sau „apă”. Cuvintele „grădină” și „apă” sugerează „pământ fertil”. Literele G și A sunt cele care se regăsesc în stema acordată orașului de către regele RenéArmorialul General din 1697. În microtoponimie, termenul devens înseamnă foste pășuni comunale.
În limba provensală, limba regională, numele său este Gardana conform normei clasice și Gardano conform normei mistraliene (fonetice).
Numele Gardanne, atestat ca Gardana în 1022 și Guardana în 1034, ar putea proveni de la numele de persoană germanic Werdan, cu sufixul feminin -a, pentru Wardana (vilă sau teren).
O altă ipoteză derivă numele Gardanne din rădăcina pre-indoeuropeană gar, asociată ideii de „piatră, stâncă”, prelungită cu -d-ana, similar cazului stâncii Jardane de lângă Serres (Hautes-Alpes).
Istorie Preistorie Un sit neolitic, unde în anul 2003 au fost scoase la iveală vestigii datând din mileniul al IV-lea î.Hr., oferă motive să credem că ocuparea teritoriului actualei comune Gardanne este foarte veche.
Evul Mediu
Totuși, se pare că nașterea orașului datează din Evul Mediu, odată cu construcția unui castrum pe versantul sudic al dealului Cativel. În cartularul , se menționează încă din secolul al XI-lea existența acestui castrum, a bisericii parohiale Notre-Dame care a fost transferată aici și a pământurilor ce aparțineau abației. Pe tot parcursul Evului Mediu, târgul fortificat, închis în interiorul zidurilor sale, și domeniul seniorial Gardanne au aparținut diferitelor familii nobiliare. Încă din secolul al XIII-lea, locuitorii au revendicat privilegii și libertăți prin intermediul magistraților lor comunali.
În 1359, André de La Fare, un tânăr nobil originar din La Celle (Brignoles), a cumpărat mai multe pământuri situate în Gardanne pentru 100 de florini de aur. El a fost co-senior al localității Gardanne, în timp ce tatăl său, cavalerul Boniface de La Fare, era co-senior al localității La Roque d'Anthéron. Ulterior, André de La Fare a fost condamnat la moarte, iar bunurile sale au fost confiscate. Acesta a avut cel puțin un fiu, pe nume Jean, co-senior al Gardannei în 1379, care a trecut de partea lui Carol de Durazzo.
Regele René, rege al Siciliei, conte de Anjou și de Provence, a devenit proprietarul domeniului comunal și l-a administrat din 1454 până la moartea sa, în 1480. Pavilionul de vânătoare, care există și astăzi, numit în mod obișnuit „Pavilionul Regelui René” sau „Pavilionul celor Patru Turnuri”, nu a fost niciodată proprietatea regelui René, deoarece a fost construit între 1573 și 1583, adică la 93 de ani după moartea suveranului. Această clădire a fost restaurată recent de către regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur.
Castelul regelui René din Gardanne (grafie din secolul al XV-lea) este astăzi complet distrus. Acesta era situat nu departe de actuala primărie. Regelui îi plăcea să meargă acolo pentru a se dedica, împreună cu oaspeții săi, preocupărilor sale preferate: agricultura, cultivarea viței de vie, creșterea animalelor și vânătoarea. Printre altele, acesta întreținea acolo o turmă care număra până la 1.300 de oi. Fiind o veritabilă fermă model, această stăpânire seniorială a contribuit semnificativ la dezvoltarea agriculturii și a creșterii animalelor în Provence.
Perioada modernă Orașul trece ulterior sub controlul familiei de Forbin, al cărei membru, , va deveni corsar al lui Ludovic al XIV-lea.
În 1676, locuitorii obțin de la rege răscumpărarea domeniului lor pentru prețul de 134 000 de livre și scapă de tutela seniorială. Tot în această perioadă începe exploatarea individuală a cărbunelui de pământ, care iese la suprafață în anumite locuri. Rapid, cărbunele devine căutat pentru a compensa penuria de lemn care afecta regiunea.
Epoca contemporană Secolul al XIX-lea În secolul al XIX-lea, exploatarea cărbunelui se modernizează și alimentează industriile din Marsilia (fabrici de ulei, fabrici de țiglă, fabrici de săpun), care consumau foarte multă energie.
Satul, cu profil predominant agricol, se transformă odată cu extinderea centrului orașului, acoperirea râului Luynes (pârâul Saint-Pierre), care îl traversează, și construirea, în 1877, a unei gări pe linia ferată Marsilia - Aix-en-Provence - Pertuis.
1885-1886: Sejurul lui Cézanne Pictorul Paul Cézanne a locuit timp de cincisprezece luni pe curs Forbin, la numărul 27, între anii 1885 și 1886. Acolo a pictat tablouri considerate precursoare ale cubismului. Satul Gardanne, precum și Muntele Sainte-Victoire, sunt astfel reprezentate: Gardanne, 1885-1886, 80 × 64,1 cm, Metropolitan Museum of Art, New York; Gardanne (vedere orizontală), 1885-1886, 64,8 × 100,3 cm, Fundația Barnes, Philadelphia; Gardanne, 1885-1886, 92 × 73 cm, Brooklyn Museum, New York; La Sainte-Victoire, împrejurimile orașului Gardanne, 1886-1890, 67,5 × 91,5 cm, National Gallery of Art, Washington, D.C.; Casă în fața muntelui Sainte-Victoire, lângă Gardanne, 1886-1890, 65,5 × 81,3 cm, Muzeul de Artă din Indianapolis.
Secolul al XX-lea Instalarea fabricii de alumină Pechiney și forarea puțului minier vertical la Biver, la sfârșitul secolului al XIX-lea, marchează cotitura industrială luată de comună. Populația crește rapid (1.600 de locuitori în 1809, 3.500 în 1900, 8.000 în 1946, 20.000 în 1999) și primește o forță de muncă imigrantă venită din Italia, Polonia, Cehoslovacia, Armenia, Spania și Africa de Nord. Alungați din țările lor de origine de sărăcie și război, acești nou-veniți s-au integrat muncind la mină, la Pechiney sau deschizând afaceri comerciale. Efectivele de la mină au atins un maxim în 1949 (8.000 pentru întregul bazin minier), apoi au scăzut până la oprirea extracției în februarie 2003.
În 2003, Pechiney, din care făcea parte uzina din Gardanne, a fost achiziționată de grupul canadian Alcan.
În 2007, Alcan a fost achiziționat de grupul anglo-australian Rio Tinto.
În 2012, uzina este preluată în final de grupul Alteo, creat de fondul de investiții american HIG.
La sfârșitul anului 2019, uzina de alumină Alteo din Gardanne este plasată în procedură de reorganizare judiciară.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 21597 locuitori, în creștere cu +3,86 % față de 2017 (Bouches-du-Rhône: +3,14 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente