Bright Star (film)

Bright Star este un film biografic romantic-dramatic din 2009, scris și regizat de Jane Campion. Filmul prezintă ultimii trei ani din viața poetului englez John Keats, interpretat de Ben Whishaw, și relația sa cu Fanny Brawne, interpretată de Abbie Cornish. Scenariul se bazează pe biografia lui Keats publicată în 1997 de Andrew Motion, care a contribuit la realizarea producției în calitate de consultant.

Bright Star a fost selectat în competiția oficială a celei de-a 62-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, unde a avut premiera mondială la 15 mai 2009. Titlul filmului face referire la sonetul lui John Keats „Bright Star” („Stea strălucitoare, de-aș fi statornic așa cum ești tu”), inspirat de relația poetului cu Fanny Brawne.

Rezumat

În anul 1818, în cartierul Hampstead din Londra, Fanny Brawne, o tânără pasionată de modă, îl cunoaște pe poetul John Keats prin intermediul familiei Dilke. Familia Dilke locuiește într-una dintre cele două jumătăți ale unei case, în timp ce cealaltă este ocupată de Charles Brown, prietenul apropiat, colegul de locuință și colaboratorul literar al lui Keats.

Firea cochetă și sociabilă a lui Fanny contrastează cu temperamentul rezervat al lui Keats. Interesul ei pentru poet se intensifică după ce frații săi, Samuel și Toots, citesc volumul său de poezii Endymion. Încercările de a se apropia de el rămân fără rezultat până când Keats observă suferința provocată de moartea fratelui său, Tom. Relația dintre cei doi începe să se dezvolte în perioada petrecută de Keats alături de familia Brawne, cu ocazia Crăciunului. Poetul îi oferă lui Fanny lecții de poezie, iar atracția reciprocă devine tot mai evidentă. Totuși, Fanny este nedumerită de reținerea lui Keats de a-și declara sentimentele. Mama ei pune această ezitare pe seama situației materiale precare a poetului, considerând că lipsa unui venit stabil îl împiedică să înceapă o relație cu fiica sa.

După ce primește o felicitare de Ziua Îndrăgostiților trimisă de Charles Brown, Fanny este confruntată de Keats, care bănuiește că între cei doi există o relație. Brown mărturisește că a expediat felicitarea în glumă, dar o descrie pe Fanny drept o tânără cochetă și nestatornică. Rănită de acuzațiile lui Brown și de neîncrederea lui Keats, Fanny întrerupe lecțiile de poezie și se îndepărtează de acesta. În primăvară, familia Dilke se mută la Westminster, lăsând familiei Brawne întreaga casă pentru o perioadă de șase luni. În aceste împrejurări, Fanny și Keats își reiau apropierea, iar relația lor se transformă într-o profundă poveste de dragoste. Idila este întreruptă temporar atunci când Keats pleacă împreună cu Brown într-o călătorie de vară, în speranța de a obține venituri din activitatea sa literară. Deși despărțirea o afectează profund pe Fanny, cei doi continuă să corespondeze prin scrisori de dragoste. După întoarcerea lui Keats, în toamnă, mama lui Fanny își exprimă îngrijorarea că legătura fiicei sale cu poetul, lipsit de mijloace materiale, i-ar putea compromite șansele unei căsătorii avantajoase. În pofida acestor obstacole, Fanny și Keats se logodesc în secret.

În iarna următoare, Keats se îmbolnăvește de tuberculoză și petrece mai multe săptămâni în convalescență. Prietenii săi strâng fonduri pentru a-i permite să petreacă iarna următoare în Italia, unde clima este considerată mai favorabilă recuperării. După ce Brown nu îl mai poate însoți din cauza unor probleme personale, Keats se stabilește temporar la Londra pe timpul verii, iar în urma agravării stării sale de sănătate este primit în casa familiei Brawne. După ce volumul său de poezii se bucură de un succes comercial moderat, mama lui Fanny își dă acordul pentru căsătoria celor doi, cu condiția ca poetul să se întoarcă din Italia. În ajunul plecării, Fanny și Keats își iau rămas-bun într-un moment de profundă emoție. Keats moare în Italia în luna februarie a anului următor, din cauza complicațiilor provocate de tuberculoză, aceeași boală care îi răpusese anterior fratele, Tom.

În scena finală, Fanny își taie părul în semn de doliu, îmbracă haine de culoare neagră și străbate aleile acoperite de zăpadă pe care Keats obișnuia să se plimbe. În timp ce îi deplânge moartea, ea recită sonetul „Bright Star” („Stea strălucitoare”), pe care poetul i l-a dedicat.

Distribuție

Ben Whishaw în rolul lui John Keats. John Keats este considerat una dintre figurile reprezentative ale celei de-a doua generații a romantismului englez. Deși întreaga sa operă poetică a fost publicată într-un interval de numai patru ani înainte de moartea sa, creația sa nu s-a bucurat de aprecierea criticii contemporane. Keats a murit la vârsta de 25 de ani, convins că nu reușise să se impună ca poet. Ulterior, însă, reputația sa a cunoscut o creștere constantă, iar opera sa a exercitat o influență semnificativă asupra generațiilor următoare de poeți. Abbie Cornish în rolul lui Fanny Brawne. Asemenea lui Fanny Brawne din realitate, personajul interpretat în film este o tânără de 18 ani pasionată de modă, care își dedică timpul confecționării de rochii, pălării și altor articole vestimentare. Filmul o prezintă, de asemenea, ca pe o fire cochetă și sociabilă, căreia îi place să participe la baluri, stârnind astfel gelozia lui Keats. Spre deosebire de finalul relației prezentate în film, Fanny Brawne s-a căsătorit ulterior și a avut copii. Ea a păstrat până la sfârșitul vieții scrisorile de dragoste primite de la Keats, acestea fiind vândute abia după moartea sa de către copiii ei. Paul Schneider în rolul lui Charles Armitage Brown, cel mai bun prieten al lui Keats. Kerry Fox în rolul mamei lui Fanny, o văduvă. Thomas Sangster în rolul lui Samuel Brawne, fratele mai mic al lui Fanny. Edie Martin în rolul lui Toots, sora mai mică a lui Fanny. Antonia Campbell-Hughes în rolul Abigail O'Donaghue Brown, menajeră și mama copilului lui Charles Brown. Claudie Blakley în rolul doamnei Dilke Gerard Monaco în rolul lui Charles Dilke Olly Alexander în rolul lui Tom Keats, fratele lui Keats Samuel Roukin în rolul lui John Hamilton Reynolds Amanda Hale în rolul surorii lui Reynolds Jonathan Aris în rolul lui Leigh Hunt Samuel Barnett în rolul lui Joseph Seve

Producție Pe lângă sonetul „Bright Star” („Stea strălucitoare”), în film sunt recitate și alte poeme ale lui John Keats, printre care „La Belle Dame sans Merci” și „Odă unei privighetori”. Pentru realizarea producției, Jane Campion și Ben Whishaw au desfășurat o amplă documentare asupra vieții și operei poetului. Numeroase replici din scenariu sunt preluate direct din corespondența lui Keats. În pregătirea pentru rol, Whishaw a învățat să scrie cu pană și cerneală, iar scrisorile pe care personajul lui Keats i le trimite lui Fanny Brawne în film au fost redactate de actor chiar de mâna sa.

Janet Patterson, care a lucrat cu Campion timp de peste 20 de ani, a fost atât designer de costume, cât și designer de producție pentru film.

Filmările exterioare care reprezintă locuința lui John Keats au fost realizate la Hyde House și pe domeniul Hyde din Hyde, Bedfordshire, acestea substituind Keats House din Hampstead. Jane Campion a motivat alegerea prin faptul că locuința originală, cunoscută și sub numele de Wentworth Place, i s-a părut prea mică și insuficient de potrivită pentru cerințele vizuale ale filmului. O parte dintre filmări s-au desfășurat și la studiourile Elstree.

Compozitorul Mark Bradshaw apare în film într-un rol cameo, interpretând dirijorul corului masculin. În această scenă este interpretată piesa Human Orchestra, un aranjament realizat de Bradshaw după cea de-a treia mișcare a „Serenadei pentru 12 instrumente de suflat și contrabas” de Wolfgang Amadeus Mozart.

Muzică Coloana sonoră a filmului Bright Star a fost lansată de Lakeshore Records în format digital, prin intermediul platformelor iTunes și Amazon Digital, la 15 septembrie 2009, iar pe suport fizic la 13 octombrie 2009. Albumul cuprinde muzica originală compusă de Mark Bradshaw, precum și fragmente de dialog interpretate de Abbie Cornish și Ben Whishaw.

Recepție

Box-office Bright Star a încasat 3.110.560 de dolari la box office-ul din Australia, ajungând la un total mondial de 14,4 milioane de dolari.

Recepție critică Bright Star a fost primit favorabil de criticii de film. Pe site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes, filmul are un rating de aprobare de 83%, bazat pe 175 de recenzii, cu o notă medie de 7,26 din 10. Consensul criticilor descrie filmul drept o dramă de epocă remarcabilă, evidențiind atât regia și scenariul semnate de Jane Campion, cât și interpretările distribuției, în special cea a lui Abbie Cornish. Pe Metacritic, filmul a obținut un scor de 81 din 100, calculat pe baza a 34 de recenzii, ceea ce corespunde calificativului „apreciere universală”.

Mary Colbert, de la SBS, a acordat filmului cinci stele din cinci, apreciind că Jane Campion a reușit nu doar să stimuleze interesul pentru poezia lui John Keats, ci și să creeze „un monument artistic dedicat vieții, iubirii, poeziei și sufletului său”. În aceeași publicație, Craig Mathieson a considerat Bright Star cea mai reușită creație a regizoarei de la Pianul (1993), pe care îl descrie drept capodopera sa. Criticul Roger Ebert a acordat filmului trei stele și jumătate din patru, apreciind interpretările actoricești și abordarea sensibilă a poveștii.

Poetul și cercetătorul Stanley Plumly, autorul volumului Posthumous Keats: A Personal Biography, a elogiat scenariul și regia lui Jane Campion, afirmând că aceasta „a înțeles bogatul figurativ din viața lui Keats fără a sacrifica bogăția literală a texturii sale” și că „a evocat misterul geniului său fără a renunța la realitatea cotidianului său”. În 2019, cotidianul The Guardian a inclus Bright Star în lista celor mai bune 100 de filme ale secolului al XXI-lea. În același an, într-un sondaj realizat de BBC în rândul a 368 de specialiști din domeniul cinematografiei din 84 de țări, destinat desemnării celor mai bune 100 de filme regizate de femei, Bright Star s-a clasat pe locul 54.

Premii