miniatura|dreapta|O reprezentare a curbei cinetice Michaelis–Menten, utilizând notațiile stabilite de IUBMB În biochimie, cinetica Michaelis–Menten, numită astfel după Leonor Michaelis și Maud Menten, reprezintă cel mai simplu caz de cinetică enzimatică, aplicată reacțiilor catalizate de enzime care implică transformarea unui substrat într-un singur produs. În 1913, Michaelis și Menten au dezvoltat ecuația fundamentală a cineticii enzimatice formulată de Victor Henri, care fusese stabilită în 1902. Aceasta are formă de ecuație diferențială și descrie viteza de reacție (rata formării de produs P, cu concentrația ) în funcție de , reprezentând concentrația substratului A (utilizând simbolurile recomandate de IUBMB). Expresia matematică a ecuației este:
.
, de obicei notat ca , reprezintă viteza maximală de reacție care este atinsă de sistem la saturația concentrației de substrat pentru o anumită concentrație enzimatică. Constanta Michaelis este exprimată în unități de concentrație și, pentru o anumită reacție dată, este egală cu concentrația de substrat la care viteză de reacție este jumătate din .
Note
Vezi și Cinetică enzimatică
Categorie:Cinetică chimică Categorie:Cinetică enzimatică Categorie:Ecuații diferențiale ordinare