Anton Hefft () a fost un arhitect austriac.
Viață Anton Hefft era fiul unui maistru tâmplar. După absolvirea , a urmat în anii 1832–1833 Institutul Politehnic. În 1833 s-a transferat însă la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde a studiat arhitectura cu . În 1834 a fost distins cu Premiul Gundel, iar în 1836 cu Premiul Rosenbaum. În paralel cu ultimii ani de studiu la Academie, a revenit la Institutul Politehnic, pe care l-a frecventat din 1835 până în 1838 pentru a-și aprofunda pregătirea tehnică în domeniul construcțiilor.
În 1846 a devenit membru al Asociației Industriale a Austriei Inferioare, în cadrul secției de arhitectură. În aceeași perioadă l-a cunoscut pe arhiducele Albrecht, pentru care avea să execute ulterior mai multe lucrări. Tot în 1846, Hefft a fost chemat la București pentru a participa la realizarea noului Teatru cel Mare, angajarea sa fiind intermediată de Philippborn, însărcinatul cu afaceri al Țării Românești la Viena.
Lucrările la teatru au început la începutul anului 1848, dar au fost întrerupte de Revoluția din 1848 și al schimbărilor politice care au urmat. Construcția a fost reluată în vara anului 1849 și a continuat până în 1852. Hefft s-a ocupat inclusiv de amenajările interioare și de decorarea saloanelor domnești, comandând mobilier și obiecte decorative de la Viena. Printre colaboratorii săi s-a numărat decoratorul și mașinistul Josef Mühlendorfer. Teatrul Național a fost inaugurat la 31 decembrie 1852, în prezența familiei domnului Barbu Știrbei. În anii petrecuți în Țara Românească, Hefft a ocupat și funcția de șef al Despărțirii de Arhitectură din cadrul Departamentului Treburilor din Lăuntru.
În 1853 s-a întors la Viena, unde și-a continuat activitatea de arhitect. În 1861 a devenit membru al Künstlerhaus, făcând ulterior parte și din conducerea acesteia, iar în 1866 a fost ales membru titular al Academiei de Arte din Viena. În 1881 a fost decorat cu Ordinul Franz Joseph.
Hefft a fost căsătorit cu Ludovika Hochfellner, cu care a avut două fiice. Fiica cea mare s-a căsătorit cu arhitectul , unul dintre colaboratorii lui Hefft. Spre sfârșitul vieții, rămas fără mijloace materiale, Anton a locuit la fiica sa din Mauer, lângă Viena.
Lucrări Opera lui Anton Hefft cuprinde un număr relativ redus de clădiri aparținând istorismului timpuriu și primei etape a perioadei Ringstraße. Construcțiile cunoscute ilustrează însă o gamă largă de programe arhitecturale, precum vile, clădiri de locuințe și comerciale, capele, teatre și băi, pe care le-a realizat în mod flexibil în diferite stiluri istoriste. miniatura|Clădirea veche a Teatrului Național București, 1866 Refacerea centrului Bucureștiului în zona Pieței Sfântul Gheorghe, afectată de Marele incendiu din București, împreună cu Rudolf von Borroczyn (1847) Participarea la comisia însărcinată cu verificarea lucrărilor executate de Xavier Villacrosse la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, alături de Rudolf von Borroczyn, Alexandru Orăscu și Johann Schlatter (1847) Proiect pentru clădirea, remiza și grajdurile Comisiei Roșii (1847) Lucrări de demolare a hanurilor Sfântul Ioan Greci, Șerban Vodă, Zlătari, Papazoglu și Constantin Vodă, împreună cu Rudolf von Borroczyn și Xavier Villacrosse (1847) Teatrul Național din București (1848–1852), realizat după planurile lui Alexandru Orăscu Refacerea monumentului aflat la poalele Dealului Mitropoliei (1849) Proiect nerealizat pentru un spital la Brăila, împreună cu Karl Hart Extinderea cu noi încăperi a Curții Administrative (1850) Lucrări la casa grădinarului din grădina Mavrogheni (Grădina Kiseleff) (1850) Lucrări de reparație la arestul din Mănăstirea Snagov, împreună cu George de Gaudi (cca 1851) Proiect nerealizat al Metohului Episcopiei Râmnicului (1851–1852) Amenajarea Mănăstirii Cotroceni ca reședință de vară a domnului Barbu Știrbei (1852) Vila Rudolf, Thalhofstraße 6, Reichenau an der Rax (1856–1857) Capela castelului Weilburg, Baden (1857–1858), demolată Capela castelului Weikersdorf, Baden (1859–1860), astăzi hotel Clădirea administrativă a fostului Palat al Arhiducelui Albert, Goethegasse 1 / Hanuschgasse 3, Viena 1 (1862–1863), anterior Albrechtsgasse, executată de Anton Ölzelt Clădire de locuințe și spații comerciale, Operngasse 4, Viena 1 (1862–1864) Clădire de locuințe și spații comerciale, Schubertring 7, Viena 1 (1865–1866), executată de proprietarul Anton Ölzelt Amenajarea fațadei fostului (Albertina), Albertinaplatz, Viena 1 (1865–1867), distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reconstruită ulterior într-o formă simplificată Stabilimentul de hidroterapie „Rudolfsbad”, Reichenau an der Rax (1866), realizat pentru frații Waisnix și demolat în 1969 Clădirea Dietei, Brno, Moravia (1870), împreună cu Capela Vilei Epstein, realizată pentru arhiducele Rainer, Rainerweg 1–3, Baden (1875) Remodelarea Vilei Arhiducelui Albrecht, Arco, Trentino
Galerie
Note
Bibliografie
Vezi și
Carol Benesch
Legături externe
Anton Hefft arhivadearhitectura.ro. Accesat în 13 august 2026. Anton Hefft architektenlexikon.at. Accesat în 13 august 2026.
Categorie:Decese în 1900 Categorie:Nașteri în 1815 Categorie:Oameni din Imperiul Austriac Categorie:Oameni din Cisleithania Categorie:Arhitecți austrieci