Nicolae Mandrea

Nicolae Mandrea () a fost un jurist, magistrat și profesor universitar român, membru al societății Junimea din 1864. A predat drept civil la Facultatea de Drept a Universității din Iași și a activat ulterior în magistratura superioară, fiind documentat ca judecător și apoi ca președinte al Secțiunii a II-a a Curții de Casație și Justiție.

Studii și activitate universitară În 1864, Mandrea și-a susținut la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin disertația în limba latină intitulată De usufructu quasi parte dominii. Tot din 1864 este consemnat ca membru al societății literare Junimea.

La Facultatea de Drept din Iași a predat cursul de drept civil înainte de venirea lui Vasile Conta la universitate, în 1873. O cercetare publicată în seria Studii și Comunicări / DIS îl menționează de asemenea drept fost magistrat și profesor universitar la Facultatea de Drept din Iași.

În timpul primului mandat al lui Titu Maiorescu la conducerea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Mandrea a făcut parte din Consiliul General al Instrucțiunii. Documentele consiliului îl consemnează între membrii acestuia în 1874.

Activitatea în magistratură Mandrea a urmat o carieră în magistratură, ajungând la Curtea de Casație și Justiție. Bibliografia Academiei Române consemnează că lucrarea sa Reforma judiciară și magistratura română, publicată în 1890, îl prezenta drept „judecător la Curtea de Casație și Justiție”.

La începutul secolului al XX-lea ocupa o funcție de conducere în cadrul instanței supreme. Lucrarea Necesitatea modificărei legei organice a Curții de Casație și Justiție, publicată în 1903, îl indică drept președinte al Secțiunii a II-a a Curții de Casație și Justiție. Alte lucrări juridice publicate în 1901, 1905 și 1909 îl menționează pe pagina de titlu ca președinte la Înalta Curte de Casație și Justiție.

O parte importantă a activității sale publicistice a fost consacrată organizării judiciare. A publicat atât studii generale asupra reformei magistraturii, cât și lucrări referitoare la organizarea Curții de Casație, competența consulilor și alte probleme de drept.

Statutul juridic al evreilor pământeni În 1903 a publicat studiul Despre condiția israeliților pământeni, atribuit de Bibliografia românească modernă pseudonimului „Junius”. Textul apăruse inițial în Curierul Judiciar.

Istoricul Constantin Iordachi îl menționează pe Mandrea între juriștii importanți implicați în dezbaterea asupra statutului juridic al evreilor din România. În analiza lui Iordachi, Mandrea respingea calificarea evreilor pământeni drept simpli străini sau persoane fără cetățenie și considera că legislația românească le recunoștea o categorie juridică distinctă. El argumenta, de asemenea, în favoarea integrării acestora în statul român.Constantin Iordachi, Liberalism, Constitutional Nationalism, and Minorities: The Making of Romanian Citizenship, c. 1750–1918, Brill, Leiden–Boston, 2019, pp. 358–359, ISBN 978-90-04-40111-2.

Junimea și Mihai Eminescu Mandrea a fost unul dintre membrii vechi ai Junimii, fiind atestat în cadrul societății din 1864. El apare și în cunoscuta fotografie colectivă a membrilor Junimii realizată în 1883.

În vara anului 1878, Mihai Eminescu a fost găzduit la proprietatea lui Mandrea de la Florești, în Dolj. În perioada petrecută acolo, Eminescu a lucrat la traducerea în limba română a unei lucrări a lui Eudoxiu Hurmuzaki.

Scrieri Bibliografia românească modernă a Academiei Române înregistrează, între altele, următoarele lucrări ale lui Nicolae Mandrea:

De usufructu quasi parte dominii, Berlin, 1864; Reforma judiciară și magistratura română, București, 1890; Reduceri și economii în administrația Statului, 1900, publicată sub pseudonimul „Junius”; Competența consulilor în România în afaceri de regulare de moștenire și de tutelă, București, 1901; Despre condiția israeliților pământeni, București, 1903, sub pseudonimul „Junius”; Necesitatea modificărei legei organice a Curții de Casație și Justiție, București, 1903; Modificarea legii Înaltei Curți de Casație și Justiție, București, 1905; La Crise orientale. Compensations, București, 1908, sub pseudonimul „Junius”; Reforma judiciară, ediția a II-a, București, 1909.

Bibliografia Academiei Române consemnează și contribuția sa la volumul colectiv Procesul Maiorescu cu actele autentice, publicat la Iași în 1865.

Note

Bibliografie Constantin Iordachi, Liberalism, Constitutional Nationalism, and Minorities: The Making of Romanian Citizenship, c. 1750–1918, Brill, Leiden–Boston, 2019, ISBN 978-90-04-40111-2. Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă, intrarea „Mandrea, Nicolae (1842–1910)”.

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1842 Categorie:Decese în 1910 Categorie:Juriști români Categorie:Magistrați români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Junimiști