miniatura|Alegoria minciunii. Firehose of falsehood (în ), cunoscut și sub numele de firehosing, este o tehnică de propagandă în care un număr mare de mesaje sunt difuzate rapid, repetitiv și continuu pe mai multe canale (cum ar fi știrile și rețelele sociale ), fără a ține cont de adevăr sau consecvență. Acesta este un model contemporan pentru propaganda rusă sub președintele rus Vladimir Putin. Deși similară în anumite privințe, tactica americană de „flood the zone” (în ) cu declarații înșelătoare sau false este diferită de „firehosing” prin faptul că inundarea implică promovarea inițiativelor și politicilor într-un ritm copleșitor, mai degrabă decât în mod specific a unor minciuni. Deși este dificil de contracarat, German Marshall Fund, RAND și strategii militari au descris tehnici de răspuns la atacul falsității, implicând în general prevenirea acesteia cu informații utile, reducerea sau eliminarea strategică a dezinformării și predarea alfabetizării digitale.

Utilizarea ideii „furtunului de incendiu al falsității” s-a dovedit a fi „consistentă cu cercetările în psihologia politică care arată că incertitudinea epistemică și existențială motivează adoptarea credințelor conservatoare și autoritare”. Scopul imediat al tehnicii este de a distra, de a deruta și de a copleși publicul și de a crea dezinteres sau opoziție față de verificarea faptelor și relatarea exactă, astfel încât propaganda să poată fi transmisă publicului mai rapid decât prin surse mai bune. Succesul acestei abordări contrazice ideea convențională conform căreia comunicarea este mai persuasivă atunci când este veridică, credibilă și non-contradictorie.

Conform RAND, modelul „firehose of falsehood” are patru factori distinctivi: Este de volum mare și multicanal. Este rapid, continuu și repetitiv. Îi lipsește angajamentul față de realitatea obiectivă. Îi lipsește angajamentul față de consecvență.

Volumul mare de mesaje, utilizarea mai multor canale și utilizarea roboților de internet și a conturilor false sunt eficiente deoarece oamenii sunt mai predispuși să creadă o știre atunci când aceasta pare să fi fost relatată de mai multe surse. De exemplu, pe lângă sursa de știri rusească RT, Rusia răspândește propagandă folosind zeci de site-uri web proxy a căror conexiune cu RT este „deghizată sau minimalizată”. De asemenea, oamenii sunt mai predispuși să creadă o poveste atunci când cred că mulți alții o cred, mai ales dacă acele persoane aparțin unui grup cu care se identifică. Astfel, un grup de agenți poate influența opinia unei persoane creând falsa impresie că majoritatea vecinilor acelei persoane susțin un anumit punct de vedere.

Campanii Guvernul rus a folosit „furtunul de pompieri al falsității” cel puțin încă din războiul ruso-georgian din 2008. A continuat să o folosească în războiul său cu Ucraina, inclusiv anexarea Crimeei și preludiul invaziei ruse a Ucrainei. De asemenea, au existat campanii rusești care au vizat alte state post-sovietice din „strângerea apropiată” și cele trei state baltice: Lituania, Letonia și Estonia.

Dezinformarea ilegală a fost, de asemenea, o caracteristică a campaniilor rusești de dezinformare care vizează Europa de Vest și Statele Unite, inclusiv ca parte a interferenței în alegerile din Statele Unite din 2016. În 2019, potrivit scriitorului științific William J. Broad de la The New York Times, rețeaua de propagandă RT America a început o campanie de tip „furtun de stingere” pentru a-i convinge pe americani că telefoanele 5G reprezintă un pericol pentru sănătate, chiar în timp ce Putin ordona lansarea rețelelor 5G în Rusia.

Contramăsuri Eforturile convenționale de contrapropagandă sunt ineficiente împotriva acestei tehnici. După cum au spus cercetătorii de la RAND: „Nu vă așteptați să contracarați furtunul de incendiu al falsității cu pistolul cu apă al adevărului”. Ei sugerează:

repetarea contrainformațiilor; oferind o poveste alternativă pentru a completa golurile create atunci când sunt eliminate „faptele” false; avertizarea oamenilor despre propagandă, evidențiind modalitățile prin care propagandiștii manipulează opinia publică; contracararea efectelor propagandei, mai degrabă decât a propagandei în sine (de exemplu stimularea sprijinului pentru o cauză, mai degrabă decât respingerea propagandei); oprirea fluxului prin apelarea la ajutorul furnizorilor de servicii de internet și al serviciilor de socializare și desfășurarea de operațiuni de război electronic și cibernetic.

Cercetătorii de la German Marshall Fund sugerează, printre altele, să se fie atenție la evitarea repetării sau amplificării afirmației inițiale false deoarece repetarea unei povești false, chiar și pentru a o infirma, îi face pe oameni mai predispuși să o creadă. Expertul în securitate Bruce Schneier recomandă predarea competenței digitale ca parte a unui lanț operațional informațional în 8 pași.

O altă modalitate de a combate dezinformarea este de a reacționa rapid pe măsură ce evenimentele se desfășoară și de a fi primii care spun povestea. Un exemplu în acest sens a avut loc în februarie 2018, când forțele siriene pro-regim au început să bombardeze Forțele Democratice Siriene în apropiere de Khasham, iar forțele coaliției au răspuns în autoapărare. Grupul Operativ Întrunit Combinat – Operațiunea Inherent Resolve (CJTF-OIR) a publicat imediat un comunicat de presă intitulat „Un atac neprovocat al forțelor siriene pro-regim determină atacuri defensive ale coaliției”. Ca răspuns la această știre, reporterii din întreaga lume au inundat CJTF-OIR cu întrebări, ceea ce le-a permis CJTF-OIR să stabilească faptele înainte ca agențiile de știri rusești să poată denatura știrea, așa cum au făcut-o în 2017.

Note

Vezi și

Flood the zone Galopul lui Gish Efectul adevărului iluzoriu Dezinformare Manipulare media Minciună Suprainformare

Categorie:Tehnici de propagandă Categorie:Dezinformare Categorie:Trumpism Categorie:Cuvinte și expresii în limba engleză