Notting Hill este un film de comedie romantică din 1999, regizat de Roger Michell, scris de Richard Curtis și produs de Duncan Kenworthy. Rolurile principale sunt interpretate de Julia Roberts și Hugh Grant, iar în distribuție mai apar, în roluri secundare, Rhys Ifans, Emma Chambers, Tim McInnerny, Gina McKee și Hugh Bonneville. Scenariul prezintă povestea de dragoste dintre un librar britanic (Grant) și o renumită actriță americană (Roberts) care intră din întâmplare în librăria sa din cartierul londonez Notting Hill.
Lansat la 21 mai 1999 în Regatul Unit de PolyGram Filmed Entertainment și la 28 mai 1999 în Statele Unite de Universal Pictures, Notting Hill a fost bine primit de critici și a devenit, la momentul apariției, filmul britanic cu cele mai mari încasări din toate timpurile, record depășit ulterior. La a 57-a ediție a Premiilor Globul de Aur, producția a obținut trei nominalizări — pentru cel mai bun film (comedie sau muzical), cea mai bună actriță într-un film (comedie sau muzical) (Roberts) și cel mai bun actor într-un film (comedie sau muzical) (Grant). De asemenea, a primit două nominalizări la premiile BAFTA și a fost recompensat cu un Premiu British Comedy, precum și cu un Premiu BRIT pentru coloana sa sonoră.
Rezumat
William Thacker este proprietarul unei librării specializate în ghiduri de călătorie din cartierul londonez Notting Hill. Divorțat de soția sa, care l-a părăsit pentru un alt bărbat (ce aducea cu Harrison Ford), el împarte un apartament cu Spike, un galez excentric și neglijent.
Într-o zi, renumita actriță hollywoodiană Anna Scott intră în librărie și cumpără o carte. La scurt timp după ce ea pleacă, Will merge să-i cumpere colegului său Martin un suc, dar se ciocnește de Anna la colțul străzii și varsă băutura pe ea. O invită în apartamentul său de peste drum pentru a se schimba, iar la plecare, ea îl sărută dintr-un impuls.
Ulterior, Anna îl invită pe Will să o viziteze la Hotelul Ritz. Ajuns acolo, este confundat cu un jurnalist și condus la o conferință de presă pentru noul ei film. Întrebat din partea cui vine, Will susține că scrie pentru revista Horse & Hound. Anna îl roagă să o însoțească la petrecerea organizată în acea seară de ziua surorii lui, Honey. Deși prietenii și familia lui Will sunt surprinși să o vadă, ea se înțelege de minune cu toată lumea și se simte excelent. Mai târziu, cei doi se strecoară într-un parc privat din cartier, unde Anna îl sărută din nou.
La un restaurant, Will și Anna aud din întâmplare discuția unui grup de bărbați de la o masă alăturată care vorbesc despre ea: la început o laudă, pentru ca apoi să o denigreze și să compare actrițele cu prostituatele. Will îi înfruntă, după care Anna se prezintă singură și îi jignește cu calm pe bărbații rămași uimiți.
Anna îl invită pe Will în camera ei de hotel, însă el pleacă după ce descoperă că iubitul acesteia, un star de cinema pe nume Jeff, a sosit neașteptat din America. În următoarele șase luni, prietenii lui Will — Max, Bella, Bernie și Tony — îi aranjează mai multe întâlniri, dar el, cu inima zdrobită după Anna, nu își mai dorește o nouă relație.
Într-o zi, Anna apare la ușa lui Will vizibil răvășită, având nevoie de un adăpost în urma unui scandal din presa de scandal. Își cere scuze pentru episodul cu Jeff și îi mărturisește că relația lor s-a încheiat. Cei doi descoperă că au pasiuni comune și discută despre o reproducere din tabloul La Mariée pictat de Marc Chagall în 1950, aflată în casa lui Will. Anna afirmă că lucrarea surprinde „cum ar trebui să fie dragostea” și că „fericirea nu este deplină fără o capră care cântă la vioară”, așa cum apare în tablou. În acea noapte, cei doi își petrec noaptea împreună. A doua zi dimineață, paparazzi — anunțați din neatenție de Spike — asediază casa și îi fotografiază la ușă pe Will, pe Anna și pe Spike pe jumătate dezbrăcat. Furioasă, ea îl învinovățește pe Will și pleacă.
Trec mai multe anotimpuri, iar Will rămâne la fel de nefericit. Când află că Anna s-a întors la Londra pentru a juca într-un film ecranizat după un roman de Henry James — idee pe care chiar el i-o sugerase —, o vizitează neanunțat pe platourile de filmare. Ea îl roagă să o aștepte până la încheierea filmărilor, însă Will pleacă după ce o aude vorbind despre el pe un ton expeditiv cu un alt actor.
A doua zi, Anna vine la librărie aducându-i un cadou împachetat. Will îi mărturisește că a auzit ce i-a spus colegului ei de distribuție despre el, iar Anna îi explică faptul că încerca doar să-și protejeze viața privată. Ea îi declară că îl iubește și îl roagă să își mai dea o șansă. Will o refuză, explicându-i că nu și-ar mai reveni dacă ea l-ar părăsi din nou.
Will se întâlnește cu prietenii și sora sa la un restaurant, aducând cadoul desfăcut parțial de la Anna: pictura originală La Mariée de Chagall. Aceștia îi susțin decizia fără prea mult entuziasm până când apare Spike, care îl face „un mare idiot”. Will își recunoaște greșeala, iar cu toții pleacă în grabă prin Londra pentru a o găsi pe Anna, care susține o conferință de presă la Hotelul Savoy. Aceștia ajung exact în momentul în care agentul ei de presă anunță că Anna își va lua un an de pauză și că părăsește Regatul Unit în acea seară.
Un reporter o întreabă despre fotografiile stânjenitoare făcute la apartamentul lui Will, iar Anna răspunde că sunt doar simpli prieteni. Will o întreabă dacă ar lua în considerare posibilitatea de a fi mai mult decât prieteni în cazul în care i-ar cere iertare. Ea răspunde afirmativ, după care îi cere reporterului să-și repete întrebarea: „Cât timp intenționați să mai rămâneți aici, în Marea Britanie?”. Zâmbind, ea răspunde: „Pe termen nedeterminat”.
Anna și Will se căsătoresc, iar tortul lor de nuntă include capra care cântă la vioară din tabloul La Mariée. Spike și Honey se căsătoresc și ei. Mai târziu, Anna apare însărcinată, în timp ce petrece timpul alături de Will în parcul privat pe care l-au vizitat la prima lor întâlnire.
Distribuție Julia Roberts: Anna Scott Hugh Grant: William „Will” Thacker Hugh Bonneville: Bernie Emma Chambers: Honey Thacker James Dreyfus: Martin Rhys Ifans: Spike Andersen Tim McInnerny: Max Gina McKee: Bella : Tony Dylan Moran: Rufus, hoțul Henry Goodman: recepționerul de la Hotelul Ritz : jurnalistul de la Time Out Lorelei King: Karen, agenta de presă a Annei : agentul de presă din Marea Britanie al Annei Clarke Peters: actorul principal din Helix Arturo Venegas: actor în Helix Yolanda Vázquez: translatoarea Mischa Barton: actrița de 12 ani din Helix Emily Mortimer: Fata Perfectă Samuel West: colegul de distribuție al Annei (creditat ca Sam West) Ann Beach: mama lui William Patrick Barlow: recepționerul de la Hotelul Savoy
Producție
Richard Curtis a conceput filmul pornind de la gândurile care nu-l lăsau să doarmă noaptea. El a descris ideea de la care a plecat drept „povestea unui om obișnuit care iese cu o persoană incredibil de celebră și modul în care acest lucru le dă peste cap viața”. Într-un interviu acordat revistei GQ în 2018, Hugh Grant a susținut că filmul s-a inspirat din fapte reale și a urmărit în mare povestea unui prieten de-ai lui Richard, care s-a îndrăgostit de o persoană „extrem de celebră la nivel mondial”, al cărei nume Grant nu a avut voie să-l dezvăluie. La fel ca în film, prietenul lui Curtis era un om obișnuit care a întâlnit vedeta într-un magazin (Harrods), cei doi ajungând ulterior să aibă o relație.
Filmul a fost comparat cu „o versiune a peliculei Vacanță la Roma plasată în Londra anilor '90”. Cu toate acestea, Curtis a declarat că nu văzuse filmul din 1953.
Regizorul filmului Patru nunți și o înmormântare, Mike Newell, a fost abordat pentru acest proiect, însă a refuzat oferta pentru a lucra la Pushing Tin. El a mărturisit că, din punct de vedere comercial, a luat decizia greșită, dar nu o regretă. Producătorul Duncan Kenworthy s-a reorientat atunci către Roger Michell, declarând: „Să găsim pe cineva fel de bun ca Roger a fost ca și cum am fi găsit actorul potrivit pentru fiecare rol. Roger s-a remarcat imediat.”
Roberts a refuzat inițial rolul, considerând că ideea prezentată suna groaznic, dar s-a răzgândit după ce a citit scenariul.
Curtis a ales cartierul Notting Hill deoarece locuia acolo și cunoștea bine zona, explicând că „Notting Hill este un creuzet cultural și locul perfect în care să plasezi acțiunea unui film”. Din acest motiv, producătorii au fost nevoiți să filmeze într-o zonă extrem de populată. Kenworthy a remarcat: „La început, am luat în calcul ideea de a construi un platou exterior imens. În felul acesta am fi avut mai mult control, pentru că ne făceam griji la gândul că Roberts și Grant se vor afla pe domeniul public, unde s-ar fi putut aduna mii de curioși.” În cele din urmă, au decis să filmeze direct pe străzi. Michell se temea că „în prima zi de filmări pe Portobello Road, Hugh și Julia vor apărea la cadru, traficul se va bloca complet și vom fi înconjurați de mii de oameni și de fotografi paparazzi care ne vor împiedica să filmăm”. Echipa responsabililor de locație și personalul de securitate au prevenit aceste situații și au evitat eventualele neplăceri pe care prezența echipei de filmare le-ar fi putut cauza locuitorilor din Notting Hill, despre care Michell crede că au fost „cu adevărat încântați” de proiect. Sue Quinn, managerul de locație, a descris identificarea spațiilor și obținerea autorizațiilor drept „o sarcină titanică”. Quinn și echipa ei au fost nevoiți să trimită scrisori către mii de locuitori din zonă, promițând să facă donații către organizația de caritate preferată a fiecăruia, astfel că 200 de cauze caritabile au primit fonduri.
Stuart Craig, scenograful filmului, s-a arătat încântat să lucreze la o producție contemporană, declarând: „Avem de-a face cu străzi pe care se află mii de oameni, comercianți din piețe, proprietari de magazine și rezidenți, ceea ce complică enorm lucrurile”. Filmările au început pe 17 aprilie 1998 în vestul Londrei și la Shepperton Studios. Librăria lui Will a fost amplasată pe Portobello Road, una dintre principalele zone în care au avut loc filmările. Printre celelalte locații din Notting Hill s-au numărat Westbourne Park Road, Golborne Road, Landsdowne Road și Cinematograful Coronet. Casa lui Will, situată la adresa Westbourne Park Road nr. 280, era în proprietatea lui Richard Curtis; în spatele intrării se află o reședință impunătoare, nu apartamentul prezentat în film, care a fost amenajat în studio. Ușa albastră a fost scoasă la licitație în scopuri caritabile, iar ușa actuală este vopsită din nou în albastru. Librăria de călătorii (The Travel Book Store) se află pe Portobello Road la numărul 142. După șase săptămâni de filmări în Notting Hill, echipa s-a mutat la Hotelul Ritz, unde cadrul a trebuit filmat pe timp de noapte. Printre celelalte locații utilizate s-au numărat Hotelul Savoy, restaurantul Nobu, Grădina Zen a Hotelului Hempel și Kenwood House.
Una dintre scenele finale are loc la o premieră de film, secvență care a ridicat dificultăți. Michell a vrut să filmeze în Leicester Square, însă solicitarea i-a fost respinsă. Poliția întâmpinase probleme cu fanii la o premieră a lui Leonardo DiCaprio și se temea că lucrurile s-ar putea repeta și la această premieră regizată. În cele din urmă, echipa de producție a primit permisiunea de a filma și a montat întreaga scenă în 24 de ore. Scenele de interior au fost ultimele filmate, pe platourile Studiourilor Shepperton.
Varianta finală a montajului avea o durată de 3,5 ore, însă 90 de minute au fost tăiate la editare pentru lansarea în cinematografe.