Sărutul femeii-păianjen (titlu originar Kiss of the Spider Woman) este un film dramatic din 1985, regizat de cineastul braziliano-argentinian Héctor Babenco, după un scenariu de Leonard Schrader. O coproducție între Brazilia și Statele Unite, filmul îi are în rolurile principale pe William Hurt, Raúl Juliá și Sônia Braga.

Filmul este o adaptare a romanului El beso de la mujer araña (1976) al scriitorului argentinian Manuel Puig, precum și a versiunii teatrale realizate ulterior de acesta.

Rezumat

Acțiunea filmului se desfășoară într-o închisoare din Brazilia, unde doi bărbați foarte diferiți împart aceeași celulă. Luis Molina (William Hurt) este un decorator de vitrine homosexual, condamnat pentru relații sexuale cu un minor, în timp ce Valentín Arregui (Raúl Juliá) este un activist politic de stânga, închis și torturat pentru activitatea sa împotriva regimului.

Pentru a suporta mai ușor detenția, Molina evadează în lumea filmelor pe care le-a văzut. El îi povestește lui Valentín, în cele mai mici detalii, un film romantic plasat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, despre o cântăreață franceză, Leni (Sônia Braga), care se îndrăgostește de un ofițer german. Pentru Molina, povestea reprezintă frumusețea și romantismul unei lumi imaginare; Valentín, în schimb, este deranjat de caracterul propagandistic al filmului și de idealizarea nazismului.

Diferențele dintre cei doi provoacă inițial numeroase conflicte. Valentín privește preocuparea lui Molina pentru filme, dragoste și frumusețe drept o formă de escapism, în timp ce Molina consideră rigiditatea politică a lui Valentín o incapacitate de a se bucura de viață. Treptat însă, izolarea și vulnerabilitatea îi apropie.

Valentín este supus interogatoriilor și torturii, autoritățile încercând să obțină informații despre organizația sa politică. Când se întoarce în celulă bolnav și slăbit, Molina îl îngrijește. În aceste momente, Valentín începe să-i vorbească despre Marta, femeia pe care o iubește, iar Molina continuă să-i ofere refugiul poveștilor sale cinematografice.

În realitate, Molina ascunde un lucru important. Conducerea închisorii i-a promis eliberarea anticipată dacă reușește să câștige încrederea lui Valentín și să afle numele și informații despre camarazii acestuia. Molina fusese plasat intenționat în aceeași celulă cu deținutul politic. Pe măsură ce între cei doi se formează însă o prietenie autentică, Molina devine tot mai puțin dispus să colaboreze cu autoritățile.

Molina îi povestește și o altă istorie, despre o misterioasă Femeie Păianjen, o femeie frumoasă prinsă într-o pânză uriașă, condamnată să-i atragă și să-i rețină pe cei care se apropie de ea. Personajul, interpretat tot de Sônia Braga, devine o imagine fantastică prin care filmul reflectă dorințele, temerile și sentimentele lui Molina.

Relația dintre cei doi deținuți devine tot mai intimă. Molina îi oferă lui Valentín afecțiunea de care acesta are nevoie după tortură și izolare, iar într-o noapte cei doi devin amanți. Pentru Molina, apropierea are o puternică dimensiune sentimentală, în timp ce Valentín ajunge să privească dincolo de prejudecățile sale inițiale și să recunoască sinceritatea sentimentelor colegului său de celulă.

Autoritățile hotărăsc în cele din urmă să-l elibereze pe Molina, sperând să-l urmărească după ieșirea din închisoare și să ajungă astfel la membrii organizației clandestine a lui Valentín. Înainte de despărțire, Valentín îi cere lui Molina să transmită un mesaj camarazilor săi. Deși știe că această misiune îl poate pune în pericol, Molina acceptă, transformându-se dintr-un om care încerca să evadeze din realitate într-un participant direct la lupta prietenului său.

După eliberare, Molina este supravegheat de poliție. El încearcă să ia legătura cu membrii organizației clandestine pentru a le transmite mesajul lui Valentín. Întâlnirea este însă descoperită, iar situația se transformă într-o confruntare violentă. Pentru a împiedica poliția să-l captureze și să obțină informații de la el, membrii grupării îl împușcă pe Molina. Grav rănit, acesta moare fără să-i trădeze pe oamenii lui Valentín.

În închisoare, Valentín este din nou torturat. Rănit și aflat sub efectul medicamentelor, el se refugiază la rândul său într-o lume imaginară asemănătoare celor în care Molina evada prin intermediul filmelor. În această reverie o întâlnește pe Marta, care îl conduce departe de închisoare, într-un peisaj luminos, spre mare.

Finalul inversează astfel pozițiile celor două personaje: Molina, visătorul care se refugia în ficțiune, moare acționând în lumea reală pentru o cauză care nu fusese inițial a sa, în timp ce Valentín, militantul preocupat exclusiv de realitatea politică, își găsește refugiul într-un vis.

Distribuție

William Hurt – Luis Molina Raúl Juliá – Valentín Arregui Sônia Braga – Leni / Marta / Femeia Păianjen José Lewgoy – directorul închisorii Milton Gonçalves – Pedro Míriam Pires – mama lui Molina Nuno Leal Maia – Gabriel Fernando Torres – Americo Patricio Bisso – Greta Herson Capri – Werner Denise Dumont – Michele Antônio Petrin – gardianul

Producție Filmul este bazat pe romanul El beso de la mujer araña (1976) al scriitorului argentinian Manuel Puig. Regizorul Héctor Babenco, cunoscut internațional după succesul filmului Pixote (1981), a fost atras de posibilitatea de a transpune cinematografic relația dintre cei doi deținuți și de contrastul dintre realitatea dură a închisorii și lumea imaginară evocată prin poveștile lui Molina. Scenariul a fost scris de Leonard Schrader. Adaptarea păstrează nucleul romanului lui Puig , relația dintre Molina și Valentín, dar transpune cinematografic poveștile relatate de Molina, care în roman apar în principal sub forma dialogurilor dintre personaje. Filmul se bazează, de asemenea, pe adaptarea teatrală realizată de Puig după propriul roman.

Realizarea filmului s-a dovedit dificilă deoarece proiectul nu beneficia inițial de sprijinul unui mare studio hollywoodian. Producătorul David Weisman și colaboratorii săi au căutat finanțare independentă, iar producția a fost realizată cu un buget considerabil mai mic decât cel al marilor filme americane ale perioadei.

Proiectul a devenit o coproducție internațională, fiind realizat în principal în Brazilia. Caracterul independent al producției avea să capete o semnificație aparte după succesul filmului: Sărutul femeii păianjen a devenit prima producție independentă nominalizată la Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Pentru rolul lui Luis Molina a fost ales actorul american William Hurt. Distribuirea sa era importantă pentru obținerea finanțării și pentru posibilitatea ca filmul să ajungă la publicul internațional. Hurt era deja cunoscut datorită unor filme precum Altered States (1980), Body Heat (1981) și The Big Chill (1983).

Hurt a construit personajul evitând transformarea lui Molina într-o caricatură. Interpretarea pune accentul pe sensibilitatea, imaginația și vulnerabilitatea personajului, precum și pe transformarea acestuia pe parcursul relației cu Valentín. Rolul avea să-i aducă actorului premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Internațional de Film de la Cannes și Premiul Oscar pentru cel mai bun actor.

Actorul portorican Raúl Juliá a fost distribuit în rolul lui Valentín Arregui. Personajul său reprezintă contraponderea inițială a lui Molina, un militant politic preocupat de disciplină, sacrificiu și responsabilitatea față de camarazii săi.

Actrița braziliană Sônia Braga, care colaborase deja cu Babenco, interpretează mai multe personaje. Ea este Marta, femeia iubită de Valentín, dar apare și în universul imaginar al poveștilor lui Molina, inclusiv în rolurile lui Leni și al Femeii Păianjen. Folosirea aceleiași actrițe pentru aceste personaje creează o legătură vizuală între realitate, memorie, dorință și fantezie.

Filmările principale au avut loc în São Paulo, Brazilia. O mare parte a acțiunii se desfășoară în spațiul restrâns al celulei ocupate de Molina și Valentín, ceea ce a permis realizatorilor să concentreze filmul asupra dialogului și evoluției relației dintre cele două personaje.

Deși acțiunea este plasată în America de Sud și filmările au avut loc în Brazilia, dialogurile principale sunt în limba engleză. Alegerea a contribuit la accesul filmului pe piața internațională și a permis distribuirea actorilor William Hurt și Raúl Juliá în rolurile centrale.

Producția a combinat astfel o echipă braziliană și latino-americană cu actori și colaboratori din industria cinematografică americană, devenind unul dintre primele succese internaționale majore ale lui Héctor Babenco.

Premii și nominalizări

1985 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Câștigător, cel mai bun actor – William Hurt 1985 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Nominalizare, Palme d'Or – Héctor Babenco 1986 – Premiile Oscar – Câștigător, cel mai bun actor – William Hurt 1986 – Premiile Oscar – Nominalizare, cel mai bun film – producător David Weisman 1986 – Premiile Oscar – Nominalizare, cel mai bun regizor – Héctor Babenco 1986 – Premiile Oscar – Nominalizare, cel mai bun scenariu adaptat – Leonard Schrader 1986 – Premiile Globul de Aur – Nominalizare, cel mai bun film dramatic 1986 – Premiile Globul de Aur – Nominalizare, cel mai bun actor într-un film dramatic – William Hurt 1986 – Premiile Globul de Aur – Nominalizare, cel mai bun actor într-un film dramatic – Raúl Juliá 1986 – Premiile Globul de Aur – Nominalizare, cea mai bună actriță în rol secundar – Sônia Braga 1986 – Premiile BAFTA – Câștigător, cel mai bun actor – William Hurt 1986 – Premiile David di Donatello – Câștigător, cel mai bun actor străin – William Hurt

Note

Categorie:Filme din 1985 Categorie:Filme dramatice Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Ecranizări de romane Categorie:Filme regizate de Héctor Babenco Categorie:Filme premiate cu Oscar Categorie:Filme despre detenție Categorie:Filme cu teme LGBTQ Categorie:Filme braziliene