Robert Badinter (n.30 martie 1928 - d.9 februarie 2024) a fost un om politic, socialist, avocat și eseist francez, evreu de origine. A fost ministru al justiției (1981–1986) și președinte al Consiliului Constituțional al Franței (1986-1995). S-a făcut cunoscut pentru lupta sa pentru abolirea pedepsei capitale în Franța, care a avut loc, în cele din urmă, în 1981. De asemenea, a realizat o reformă judiciară, care a dus la adoptarea unui nou Cod penal în 1992.
Biografie Părinții săi erau evrei basarabeni. Familia mamei sale, Șifra Charlotte Șulimovna, născută Rosenberg, originară din Edineț, au fugit în 1895 în Franța de pogromurile din Imperiul Rus. Tatăl său Samuel Semion Abramovici Badinter (1895–1943), originar din Telenești, a ajuns în Franța în 1919. Doan Bui, Isabelle Monnin - Ils sont devenus français. Dans le secret des archives. Jean-Claude Lattès, Paris 2010, ISBN 978-2-7096-3552-3, pag. 81 ff. Părinții săi s-au căsătorit în 1923 la Fontenay-sous-Bois și în ianuarie 1928 au primit cetățenia franceză. În anii ocupației naziste în Franța și a Regimul de la Vichy, în 1943, tatăl său, care era absolvent al gimnaziului din Chișinău, al facultății de economie a Universității din Moscova și al Școlii de inginerie din Nancy, și condusese un magazin de blănuri la Paris, a fost arestat de naziști la Lyon în timpul razziei de la 9 februarie 1943 pe strada Sainte Catherine și trimis în Lagărul de exterminare Sobibor,unde a fost omorât, la vârsta de 48 ani[https://www.wikitree.com/wiki/Badinter-2 wiki treesitul genealogic Geni Bunica sa paternă, Genia Șeindl Badinter, născută Balis, a pierit și ea în 1942 la 79 ani, în deportarea în Polonia. situl generalogic Geni. Robert și fratele său, Claude, s-au ascuns împreună cu mama lor în sudul Franței. Robert Badinter a obținut în 1947 o licență în litere de la Universitatea din Paris în 1947, iar în 1948 o licență în drept de la Facultatea de Drept din Paris în 1948, apoi un masterat in arte la Universitatea Columbia din New York. La inceputul carierei a fost asistent al avocatului Henri Torres, ale cărui vederi, inclusiv în favoarea abolirii pedepsei cu moartea l-au influențat.B.Ivry 2010 De-a lungul angajării sale politice, Robert Badinter a luat poziție pentru reinserția deținuților, pentru o serie de schimbari in codul penal și pentru combaterea antisemitismului și a homofobiei. Din 1951 până în 1981, a fost avocat la Curtea de Apel din Paris. A practicat avocatura și ca co-fondator al firmei Badinter, Bredin and Partners.
Din 1954 până în 1958, a predat ca lector la Facultatea de Drept a Universității din Paris.
A deținut funcții de profesor asociat (professeur agrégé) la facultățile de drept ale universităților din Dijon (1966), Besançon (1968–1969), Amiens (1969–1974) și la Universitatea Paris I (1974). În anul 1971 a aderat la Partidul Socialist. Din 1981 până în 1986, a fost ministru al justiției al Franței în al doilea și al treilea guvern al lui Pierre Mauroy (1981–1984) și în guvernul Laurent Fabius (1984–1986). A fost numit în această funcție de președintele socialist François Mitterrand
Din 1981, a prezidat comisia pentru revizuirea Codului penal (noul cod fiind adoptat în 1991).Printre realizările mandatului său de ministru, pe lângă abolirea pedepsei cu moartea, s-au numărat decriminalizarea homosexualității și închiderea Curții de Securitate Națională și a tribunalelor militare permanente. În 1985 i s-a datorat și Legea Badinter asupra indemnizării victimelor accidentelor de circulație.
Din 1986 până în 1995, Badinter a fost președinte al Consiliului Constituțional al Franței, numit fiind de către președintele Mitterrand.
Din 1991 până în 1993, a fost președintele Comisiei de Arbitraj al Conferinței privind Iugoslavia. A fost unul dintre inițiatorii creării Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și a participat la crearea Curții Penale Internaționale de la Haga.
Din 1995 până în 2011, a fost membru al Senatului francez, ales din departamentul Hauts-de-Seine (la vest de zona metropolitană pariziană) și membru al fracțiunii Grupului Socialist. A fost membru al Comisiilor de Drept și de Afaceri Europene ale Senatului.
Omagii 2001 - Ordinul Tomáš Garrigue Masaryk clasa I din partea Republicii Cehe). 1995 - Comandor cu stea al Ordinului de Merit]] al Ungariei). 2006 -Ordinul Stara Planina, clasa I, al Bulgariei)Președintele Republicii. Decretul nr. 9. Curierul oficial. Data 6, 17.01.1995. 2006 - Ordinul 8 septembrie din partea Macedoniei de Nord). Doctor honoris causa al Universității din Zagreb (2003), al Școlii Superioare de Studii Comerciale Paris (2006), Universității din Neuchâtel (2009), Universității de Stat din Chișinău (2010), Universității Galatasaray (2011), Universității Libere din Bruxelles (2013). 2016 - a fost ales ca președinte de onoare al Societății împotriva pedepsei cu moartea și al Societății Prietenilor lui Victor Hugo 2014 - a fost ales membru corespondent al Academiei Croate de Științe și Arte (2014)robert-badinter. *2009 - Membru al Societății Americane de Filosofie
Note
Legături externe Benjamin Ivry Robert Badinter, defender of life and liberty - in Forward,1 iulie 2010 Gaëtane Morin - reportaj în „Le Parisien” 8 octombrie 2025 Marile nume ale abolirii pedepsei cu moartea - pe situl Senatului francez
Lectură suplimentară Pauline Dreyfus Robert Badinter, l'épreuve de la justice, Boulogne-Billancourt, Éditions du Toucan, 2009,(ISBN 978-2-8100-0312-9)
Categorie:Avocați francezi Categorie:Avocați evrei Categorie:Miniștri francezi Categorie:Politicieni francezi Categorie:Politicieni evrei Categorie:Socialiști francezi Categorie:Socialiști evrei Categorie:Miniștri de justiție