Ignác Helfy

Ignác Helfy (născut Helfer; ) a fost un publicist, scriitor și politician naționalist maghiar, de origine evreu din Transilvania, colaborator apropiat al lui Lajos Kossuth și figură proeminentă a mișcării independiste maghiare de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Biografie Primii ani și Revoluția de la 1848 S-a născut într-o familie de origine evreiască din Gherla, sub numele de Náthán Sálom Helfer. De la vârsta de paisprezece ani a fost nevoit să se întrețină singur. A lucrat ca învățător în diferite așezări din zona Marii Câmpii (Alföld), fără a renunța la intenția de a-și definitiva educația. În acest scop a ajuns la Pesta, unde a început să publice primele sale scrieri.

Izbucnirea Revoluției Maghiare din martie 1848 l-a atras rapid în vâltoarea evenimentelor. A plecat în tabăra militară revoluționară de la Vrbas (Verbász), fiind remarcat și angajat în cancelaria lui Lajos Kossuth, unde cunoașterea sa avansată a limbilor străine s-a dovedit esențială. L-a însoțit pe Kossuth la Debrețin, punându-și condeiul în slujba guvernului revoluționar; un articol patriotic redactat de el împotriva intervenției armatei imperiale ruse a fost afișat ca proclamație oficială la Arad de către comisarul guvernamental László Csány.

Perioada exilului și activitatea din Italia După capitularea forțelor maghiare la Șiria (Világos) în august 1849, Helfy a trăit o perioadă ascuns în Transilvania. A fost nevoit să se prezinte în fața tribunalului imperial de epurare (Purgationsgericht) din Cluj, ale cărui autorități suspectau că tânărul Helfy ar fi fost un lider revoluționar periculos. A primit în cele din urmă permisiunea de a-și continua studiile, mai întâi la Pesta, apoi la Viena și ulterior la Padova. În această perioadă a redactat lucrarea de sinteză istorică Világtörténet Zsebben (1854; „Istoria universală de buzunar”) și a publicat volumul de povestiri Mindenfelé és Semmi (1860; „Pretutindeni și nimic”), care s-a bucurat de succes și a fost reeditat la scurt timp. În 1852, s-a convertit la creștinism.

La Padova a obținut titlul de doctor în filosofie și a fost numit profesor la Mantova. În timpul Războiului din 1859, a stabilit legături strânse cu cercurile emigrației politice maghiare. Deconspirat de autoritățile austriece, a fost somat să părăsească Mantova în zece ore.

S-a stabilit la Milano, unde a achiziționat o tipografie și a înființat gazeta Alleanza (1859–1867). Timp de opt ani, publicația a promovat activ interesele emigrației maghiare, venețiene, romane și poloneze. În acest interval, relația și colaborarea sa cu Lajos Kossuth au devenit tot mai strânse. În 1862, el a publicat în ziar proiectul Confederației Dunărene al acestuia (o federație formată din Ungaria, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Principatele Unite Române).

După încheierea Compromisului austro-ungar din 1867, ziarul său a fost nevoit să-și înceteze apariția, însă Helfy a refuzat să revină inițial în țară. La începutul anului 1869 a lansat un nou periodic politic, A magyar magyar („Maghiarul maghiar”), din care au apărut 18 numere până în iulie 1870. Concepută după modelul pamfletului satiric La Lanterne al lui Henri Rochefort, publicația a atacat vehement acordul dualist, pe autorii și pe susținătorii acestuia. Ulterior, și-a vândut tipografia din Milano și a întreprins o călătorie în Anglia pentru contacte comerciale.

Cariera politică și parlamentară La întoarcerea din Anglia a aflat, prin intermediul unei scrisori de la Lajos Kossuth, că alegătorii din circumscripția Szentlőrinc îl aleseseră deputat în Dieta Ungariei în locul fiului lui Kossuth, Ferenc Kossuth. Deși revenirea în patrie a presupus sacrificii financiare substanțiale, Helfy s-a întors în Ungaria și s-a alăturat opoziției radicale de extremă stângă (fracțiunea partizanilor principiilor de la 1848).

În Dietă s-a remarcat la început prin dezbateri legate de chestiunile de drept public și de relațiile externe ale monarhiei, devenind ulterior membru activ al comisiei de finanțe, unde s-a specializat în politici bugetare și economice. În perioada 1871–1872 a asigurat redacția oficiosului de partid Magyar Újság. A fost un aprig susținător al integrității teritoriale a Ungariei, al statului maghiar centralizat și al autonomiei mai largi față de Viena. Alături de Ernő Simonyi, a fost considerat liderul de facto al mișcării de independență, deși nu a purtat niciodată oficial titlul de șef de partid. Respectul și autoritatea sa politică se datorau vastei culturi literare și politice, abilităților diplomatice și, în mod deosebit, corespondenței constante pe care a menținut-o din exil cu Kossuth.

A fost reales deputat fără întrerupere în toate legislaturile: 1878: ales în circumscripția Debrecen; 1881: ales la Szentgotthárd, învingându-l în alegeri pe fostul ministru Kálmán Széll; 1884: ales la Cristuru Secuiesc (Székelykeresztúr); 1887 până la sfârșitul vieții: ales în circumscripția Szegvár.

În ciuda numeroaselor conflicte interne și a tensiunilor din interiorul fracțiunii de independență, Helfy a acționat mereu ca o voce a moderației și a concilierii. A activat politic succesiv în cadrul Partidului de la 1848, al Partidului Independenței de la 1848 și al Partidului Independenței și al '48-iștilor, păstrându-și mandatul parlamentar până la decesul său survenit în 1897.

Activitatea culturală și publicistică Pe lângă activitatea de ziarist politic, Helfy a adus o contribuție istoriografică esențială prin îngrijirea și pregătirea pentru tipar a volumelor de memorii și documente ale lui Kossuth (Kossuth Lajos iratai).

A fost ales membru al prestigioasei societăți literare Societatea Petőfi (Petőfi Társaság). La 28 ianuarie 1894 și-a preluat oficial fotoliul în cadrul adunării generale a societății, susținând discursul inaugural intitulat Költészet a politikában és a politikai költészet („Poezia în politică și poezia politică”).

Scrieri Világtörténet Zsebben („Istoria universală de buzunar”), Pesta, 1854. Mindenfelé és Semmi („Pretutindeni și nimic”), culegere de nuvele, 1860 (ediția a II-a apărută în scurt timp). Költészet a politikában és a politikai költészet („Poezia în politică și poezia politică”), discurs de recepție la Societatea Petőfi, Budapesta, 1894. A îngrijit ediția scrierilor lui Lajos Kossuth (Kossuth Lajos iratai, volumele I–VI, Budapesta, 1880–1895).

Note

Categorie:Nașteri în 1830 Categorie:Nașteri pe 15 martie Categorie:Decese în 1897 Categorie:Decese pe 11 octombrie Categorie:Gherleni Categorie:Decese în Budapesta Categorie:Politicieni din Transleithania Categorie:Deputați în Dieta Ungariei Categorie:Jurnaliști maghiari Categorie:Jurnaliști evrei Categorie:Scriitori maghiari Categorie:Scriitori evrei de limbă maghiară Categorie:Evrei maghiari Categorie:Evrei din Transilvania Categorie:Participanți la Revoluțiile de la 1848 Categorie:Revoluționari maghiari Categorie:Convertiri la creștinism din iudaism Categorie:Absolvenți ai Universității din Padova