Gheorghe I. Cantacuzino (n. 13 septembrie 1937, București – d. 26 iulie 2019, Craiova) a fost un istoric, arheolog și muzeograf român, specializat în istoria și arheologia medievală.

Biografie Gheorghe Cantacuzino s-a născut la 13 septembrie 1937, la București, fiind fiul medicului și cineastului Ion Filotti Cantacuzino și al Elenei Warthiadi. Fratele său mai mic a fost actorul Șerban Cantacuzino (1941–2011). Pe linie paternă, bunica sa a fost actrița Maria Filotti, iar străbunicul său a fost inginerul Ion G. Cantacuzino.

A absolvit în 1954 Liceul „Nicolae Bălcescu”, actualul Colegiu Național „Sfântul Sava”, după care a urmat, între 1954 și 1959, Facultatea de Istorie a Universității din București, la specializarea istorie universală veche și arheologie. În 1977 și-a obținut doctoratul în istorie, cu specializarea arheologie medievală, la Institutul de Arheologie din București.

A fost căsătorit succesiv cu Călina Brătășanu (1943–1977; căsătoriți la 13 septembrie 1965), M. I. Popescu și Cristina Colfescu (1944–2019), sora scriitoarei Silvia Colfescu. Nu a avut copii.

La 22 iulie 2019, Gheorghe Cantacuzino și soția sa, Cristina, au fost implicați într-un accident rutier. Gheorghe Cantacuzino a murit la 26 iulie în urma rănilor suferite, iar Cristina Cantacuzino a murit la 6 august. Cei doi au fost înmormântați în cripta familiei Cantacuzino din Cimitirul Bellu.

Activitatea profesională Gheorghe Cantacuzino și-a început activitatea profesională în 1959 ca muzeograf la Muzeul Raionului Tulcea, unde a lucrat până în 1961. Între 1962 și 1963 a fost muzeograf la Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”. În 1963 a devenit arheolog la Direcția Monumentelor Istorice, unde a lucrat până în 1978, când a trecut la Muzeul Național de Istorie a României, în cadrul căruia a activat ca muzeograf până în 1990.

Între 1990 și 1994 a fost referent și inspector în cadrul Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice și al Direcției Monumentelor Istorice. În perioada 1994–1996 a fost consilier în cadrul Ministerului Culturii, iar din 1996 a activat ca cercetător la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române.

A desfășurat, de asemenea, activitate în cadrul Comisiei de Istorie a Orașelor din România a Academiei Române, al cărei vicepreședinte a devenit în 1992, precum și în Secțiunea de evidență a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

În 2001 a primit Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române.Premiile Academiei Române pe anul 2001 (decernate în 2003)

Cercetări Principalele sale preocupări științifice au vizat civilizația medievală românească de la sud de Carpați în secolele XIII–XVI. A cercetat în special dezvoltarea unor centre urbane precum Câmpulung și Târgoviște, fortificațiile medievale dintre Carpații Meridionali și Dunărea, aspecte ale civilizației urbane din secolele XIII–XVII și evoluția fenomenului urban medieval din Țara Românească.

A participat la cercetări arheologice în peste 40 de situri și monumente medievale. Printre principalele șantiere la care a lucrat s-au numărat:

București – Mănăstirea Mărcuța (1965) Schitul Brădet, județul Argeș (1966) Mănăstirea Moldovița, județul Suceava – ruinele bisericii vechi (1965–1967) Mănăstirea Humor, județul Suceava – ruinele bisericii vechi (1968, 1970) Târgoviște – Curtea Domnească și Biserica Sf. Vineri (1966–1968), Ansamblul Stelea – zona centrală (1970–1973, 1980–1983) și Curtea Domnească (1976, 1986) Cetatea Poenari, județul Argeș (1968–1970) Mănăstirea Vodița, județul Mehedinți (1970) Mănăstirea Tismana, județul Gorj (1970, 1972, 1975) Șemlacul Mic, județul Timiș – Mănăstirea Săraca (1973) Mănăstirea Putna, județul Suceava (1971–1973) Războieni, județul Neamț – biserica lui Ștefan cel Mare (1974) Sânpetru, județul Hunedoara – Biserica „Sf. Gheorghe” (1975) Cetatea Turnu, Turnu Măgurele, județul Teleorman (1978–1979) Leșnic, județul Hunedoara – Biserica „Sf. Nicolae” (1984)

A coordonat științific cercetările arheologice de la ansamblul fostei curți domnești din Câmpulung, desfășurate în perioadele 1975–1977, 1981–1982, în 1984 și între 2000 și 2005.

Publicații

Cărți Cetăți medievale din Țara Românească în secolele XIII–XIV, București, Editura Enciclopedică, 2001 Câmpulung. Vechi monumente și biserici, București, Editura Vremea, 2002 Mănăstirea Tismana, București, Editura Vremea, 2004 Atlas istoric al orașelor din România. Seria B. Țara Românească. Fascicula 1. Târgoviște, București, Editura Enciclopedică, 2006

Studii și articole A fost autor, coautor și coordonator al unor studii consacrate arheologiei și istoriei medievale, între care:

„Cetatea Poenari”, SCIV, tom. 22, nr. 2, 1971, pp. 263–289 „Probleme ale cronologiei ruinelor fostei mănăstiri Vodița”, SCIV, tom. 22, nr. 3, 1971, pp. 469–478 „Probleme ale secolelor XIII și XIV la Câmpulung și cercetările arheologice la fosta curte domnească”, SCIVA, tom. 32, nr. 1, 1981, pp. 131–139 „Vestigii medievale la Valea Mănăstirii, pe Motru”, SCIVA, tom. 44, nr. 4, 1993, pp. 359–374 „Considerații arheologice în legătură cu trecutul mănăstirii Tismana”, SCIVA, tom. 47, nr. 4, 1996, pp. 343–368 „Târgoviște – ville et résidence princière”, Historia Urbana, tom. V, nr. 1, 1997, pp. 5–15 „Considerații privind necropola din jurul bisericii vechii Curți domnești din Câmpulung”, SCIVA, tom. 49, nr. 2, 1998, pp. 181–193 „Puncte de vedere privind evoluția Curții domnești din Târgoviște în secolele XIV–XVI”, SCIVA, tom. 50, nr. 3–4, 1999, pp. 127–154 „Certains problèmes concernant les vestiges médiévaux de Drobeta – Turnu Severin”, Dacia, N.S., tom. XLIII–XLIV, 1999–2000, pp. 159–182 „Imaginea unor orașe medievale din Țara Românească reflectată în izvoare literare și rezultată din cercetări arheologice”, Historia Urbana, tom. X, nr. 1–2, 2002 (2005), pp. 45–61 „Vestigii din zona vechii reședințe voievodale de la Câmpulung”, Revista monumentelor istorice, LXX–LXXII, 2001–2003, pp. 41–57 „Observații arheologice privind pridvorul bisericii «Radu Vodă» din București”, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, XII–XVI, 2001–2005, pp. 58–67 „Cercetări arheologice efectuate în 2002–2004 la ansamblul fostei reședințe domnești – Mânăstirea «Negru Vodă» din Câmpulung”, Revista de istorie a Muscelului. Studii și comunicări, VIII, 2005, pp. 19–43, în colaborare „Săpături arheologice la monumente din Câmpulung”, SCIVA, 57, nr. 1–4, 2006 (2007), pp. 71–89

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1937 Categorie:Decese în 2019 Categorie:Muzeografi români Categorie:Arheologi români Categorie:Istorici români Categorie:Absolvenți ai Colegiului Național Sfântul Sava Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Familia Cantacuzino