Burdigala

Burdigala este denumirea antică a orașului Bordeaux, fondat în secolul I î.Hr. de către Imperiul Roman.

Etimologie Termenul „Burdigala” ar fi compus din două rădăcini aquitane: burd-, care înseamnă „boueux”, și cal-, care ar însemna „adăpost, crique”, și ar însemna aproximativ „adăpost în mlaștini” în limba protobască. Acest nume a evoluat în Bordigala, apoi în Bordale în limba bască, Bordèu în gasconă și „Bordeaux” în franceză. Marinarii bretoni îl numesc Bourdel, cu o accentuare foarte puternică a primei silabe, ceea ce dă o vocală lungă; această formă figurează, printre altele, în dicționarul Garnier (1986). Un râu numit Eau Bourde, care trece la sudul orașului, păstrează de asemenea acest sens de „mlaștină”.

Istorie Așezări anterioare Prima vatră locuită a apărut la gura de vărsare a râului Devèze, un afluent al Garonne, aproape de estuarul Gironde. Apariția orașului Bordeaux nu a fost determinată de calitățile locului; fiind o așezare situată chiar la confluență, pe o prelungire a podișului Landes, a fost înconjurată multă vreme de mlaștini pline de umezeală.

Deși există urme ale unor așezări umane mai vechi, orașul Burdigala a fost fondat cu adevărat abia în secolul I î.Hr., când Imperiul Roman i-a strămutat și i-a așezat pe acest sit pe biturigii vivisci (în traducere, „biturigii strămutați”).

În timpul Războiului Galic, un locotenent al lui Iulius Cezar, Publius Crassus, este primit la Burdigala în anul 56 î.Hr.

În anul 52 î.Hr., cardo și decumanus (astăzi strada Sainte-Catherine și străzile Porte Dijeaux și Saint-Rémi) sunt trasate de-a lungul insulei Saint-Christoly, care cuprinde spațiul dintre râurile Devèze și Peugue și piața Pey-Berland.

Orașul devine capitala viviscilor, administrată de un colegiu de magistrați, având statutul de cetate tributară, cel mai puțin avantajos din Imperiul Roman. Această răscruce de drumuri este menționată pe Tabula Peutingeriana.

Epoca timpurie a Imperiului Sub stăpânirea romană, Burdigala s-a dezvoltat și a devenit unul dintre cele mai bogate orașe din Galia. Primele vițe de vie de la originea podgoriei din Bordeaux au fost plantate între anii 40 și 60 pe colinele nordice de pe malul stâng al Garonne.

În anul 70, împăratul Vespasian a transformat-o în capitala administrativă a provinciei romane Aquitania (de la Pirinei până la Loira), în locul orașului Mediolanum Santonum (Saintes). Se pare că sub domnia acestui împărat orașul a primit statutul de municipium cu drept roman.

Orașul a cunoscut o perioadă de deosebită prosperitate în timpul dinastiei Severilor (193–235). În acea epocă, teritoriul său cuprindea și colina Judaïque (actualul cartier Saint-Seurin). Din această epocă de aur datează monumente ilustre, printre care forumul (Piliers de Tutelle) și Palais Gallien (un amfiteatru a cărui gradene de lemn putea găzdui 15 000 de spectatori).

Perioada tulburărilor

Orașul cade victimă revoltei lui , „împărat al Galiilor” (271–273/274), și ulterior tulburărilor provocate de .

Grav afectată de invaziile barbare din anul 276 (orașul este jefuit și incendiat), cetatea decide să construiască ziduri de apărare, care sunt finalizate în 286 (pe traseul actual al bulevardelor Alsace-Lorraine, al străzii des Remparts și al bulevardelor Chapeau Rouge și de l'Intendance). Este vorba despre o incintă de 740 de metri pe 480 de metri, ale cărei ziduri au o înălțime de zece metri și o lățime de cinci metri.

De asemenea, este reconstruit portul interior, în care se vărsa Devèze prin douăzeci și șase de guri de bronz. Orașul continuă să strălucească timp de aproape un secol, datorită comerțului cu seu, ceară, smoală și papirus. Se remarcă prin poeții săi creștini (Ausonius, 309–394) și sfinții săi (, 353–431; , 363–410).

În anul 333, a făcut din acest oraș punctul de plecare al pelerinajului spre Ierusalim. El a consemnat Civitas Burdigala, atestând astfel statutul orașului: Civitas Burdugala, ubi est fluvius Garonna per quem facit mare Oceanum accessa et recessa, per leuga plus minus centum ().

Itinerarul său și descrierea locurilor sfinte constituie cea mai veche mărturie scrisă a unui pelerinaj către Ierusalim.

Monumente antice

Amfiteatrul Amfiteatrul din Bordeaux, numit în mod tradițional „Palais Gallien”, a fost construit în secolul al II-lea. Arena interioară măsura 70 m pe 47 m, perimetrul clădirii era de 132 m pe 111 m, cu o înălțime de 25 m, ceea ce îl făcea un amfiteatru de dimensiuni respectabile. Pe baza dimensiunilor sale, capacitatea este estimată la 22 000 de locuri.

Piliers de Tutelle Bordeaux a păstrat până în 1675 un important monument galo-roman, numit „Piliers de Tutelle”. Această clădire din secolul al III-lea, unică în Franța secolului al XVII-lea, cuprinsese 24 de coloane deasupra cărora se afla o arhitravă, înălțate printr-o coroană cu arcade împodobită cu cariatide înalte de trei metri. Arhitectul (1613–1688), care a desenat ceea ce mai rămăsese din el în 1669 (șaptesprezece coloane), indică faptul că nu era vorba nici de un templu, nici de o bazilică, din moment ce nu se zărea nicio urmă de șarpantă. Însă săpăturile din 2003 au permis descoperirea unui peribol, ceea ce atestă că este într-adevăr vorba despre un templu. Această ruină aproape intactă a fost distrusă în 1675 din ordinul lui Ludovic al XIV-lea, pentru a permite amenajarea glacisului de la Château Trompette, reconstruit atunci după planurile lui Vauban.

Omagii În 1894, astronomul descoperă de la observatorul din Bordeaux o „planetă”, în realitate un asteroid, căruia îi dă numele de Burdigala.

Personalități Ausonius (309–394), poet și profesor. (353–431), poet și ecleziastic. (363–410), cronicar și ecleziastic.

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Galia Romană Categorie:Orașe romane Categorie:Gironde Categorie:Eponime ale asteroizilor