Iancu Zotta (uneori Ioan, Johann; ) a fost un politician român din Bucovina, pe atunci parte a Austro-Ungariei.
Biografie Zotta provenea dintr-o veche familie boierească moldovenească, atestată documentar încă din secolul al XVI-lea. Un Zota este menționat la 20 iunie 1589 ca pârcălab de Hotin,Documente bucovinene, 1507-1653, vol. I, Editura Institutului de Arte grafice "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1933, p. 109/112 iar în 1645 un alt membru al familiei, Zota de Cernăuți, apare ca martor într-un act de cumpărare al marelui logofăt Gavrilaș Mateiaș.Documente bucovinene, 1507-1653, vol. I, Editura Institutului de Arte grafice "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1933, p. 245 Familia a fost înnobilată în 1793, când frații Ștefan, Ioan, Grigoraș, Gheorghe și Enache au primit din partea împăratului Iosif al II-lea titlul de „Ritter von Zotta” („Cavaler de Zotta”).
S-a născut la Chisălău sau Borăuți, lângă Coțmani, în Ducatul Bucovinei,Satco și Niculică, pp. 875–76 localitate astăzi sub raionul Cozmeni, regiunea Cernăuți, Ucraina. Tatăl său, Ștefan, era proprietar de pământuri; Iancu avea să dețină ulterior moșii la Chișălău și Noua Suliță. A urmat liceul la Cernăuți, pe care l-a absolvit în 1859. Apoi a studiat dreptul și științele politice la Universitatea din Viena între 1859 și 1863, obținând doctoratul în drept în 1866. Ulterior, a lucrat ca funcționar public în provincia natală până în 1867, când a demisionat și a intrat în politică.
A fost căsătorit cu Elena (Ileana, Ilinca), fiica lui Gheorghe Hurmuzachi și a Eufcrosinei (născută Flondor). Cuplul a avut o fiică și doi fii, printre care Sever Zotta, înainte de moartea Elenei în 1876. Fiica sa, Elena, s-a căsătorit cu politicianul Iancu Flondor.Wiener Abendpost nr. 67, de vineri, 20 martie 1896, p. 6
Zotta a participat la diferitele mișcări culturale și politice ale românilor bucovineni, sprijinindu-le financiar pe multe dintre ele. În 1888, a condus Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. A fost membru al Dietei Bucovinei în 1876 și între 1879 și 1890, precum și al Camerei Deputaților între 1879 și 1891. A fost vicepreședinte în 1890 și președinte între 1891 și 1895 al societății politice Concordia, care avea să evolueze ulterior în Partidul Național Român din Bucovina.
A murit la Noua Suliță și a fost înmormântat trei zile mai târziu în satul său natal.
Controverse În 1877, Iancu Zotta a fost procurorul care i-a anchetat pe Ciprian Porumbescu și pe principalii membri ai societății Arboroasa, acuzați de iredentism și trădare împotriva Austro-Ungariei. Deși toți inculpații au fost declarați nevinovați, Porumbescu s-a îmbolnăvit de tuberculoză în timpul detenției, fapt care a contribuit la moartea sa prematură.
Note
Bibliografie
Categorie:Absolvenți ai Universității din Viena Categorie:Deputați în Dieta Bucovinei Categorie:Români din Austro-Ungaria Categorie:Decese în 1896 Categorie:Nașteri în 1840