Conceptul de luptă pentru existență desemnează competiția pentru resursele necesare supraviețuirii. Acesta poate fi aplicat atât societății umane, cât și organismelor vii din natură. Ideea este una veche, iar expresia „luptă pentru existență” era deja utilizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, conceptul a fost asociat cu problema depășirii resurselor disponibile de către populații, formulată explicit în Eseu asupra principiului populației (Essay on the Principle of Population) de Thomas Robert Malthus, care s-a inspirat, la rândul său, din lucrările lui Benjamin Franklin.
Este adesea trecut cu vederea faptul că Charles Darwin a utilizat sintagma „luptă pentru existență” într-un sens metaforic. El nu a considerat termenul „luptă” ca fiind strict literal, ci l-a aplicat atât competiției directe între (și în cadrul) speciilor, cât și competiției indirecte (de exemplu, între plante care concurează pentru resurse limitate). Darwin a subliniat, de asemenea, că lupta pentru existență poate include forme de cooperare, active sau pasive, între organisme din aceeași specie sau din specii diferite, oferind ca exemplu insectele sociale (vezi și simbioza).
Darwin a folosit această expresie ca titlu al celui de-al treilea capitol din lucrarea sa „Originea speciilor” (1859). Pornind de la ideile lui Malthus, el a dezvoltat conceptul de adaptare, esențial pentru formularea teoriei selecției naturale. În mod independent, Alfred Russel Wallace a utilizat, de asemenea, ideea luptei pentru existență pentru a ajunge la o teorie similară a evoluției. Ulterior, T. H. Huxley a extins conceptul, acceptând existența unei lupte pentru existență în natură, dar manifestând rezerve față de unele aspecte ale selecției naturale. Huxley a sugerat și existența unei „lupte pentru existență” între idei concurente în cadrul dezbaterilor intelectuale. Această perspectivă anticipează ceea ce va fi descris ulterior drept teoria memelor.
În paralel cu dezvoltarea conceptului în Occident, au existat și interpretări alternative, precum cea a lui Piotr Kropotkin, în Rusia. Inspirându-se din ideea darwiniană de „ajutor reciproc”, acesta a publicat lucrarea „Ajutor reciproc: un factor al evoluției” (Mutual Aid: A Factor of Evolution), parțial ca răspuns la eseul lui Huxley despre lupta pentru existență. În Statele Unite, în anii 1930, accentul s-a deplasat către ideea de cooperare între organisme. Mai recent, s-a argumentat că importanța luptei pentru existență poate fi mai redusă la scări macroevoluționare.
Note